Am facut post separat, ca premiul nostru nu putea sa fie pe aceeasi treapta cu americanismul de box office.
Cristian Mungiu a luat Marele Premiu la Cannes, Palme D’Or. Am avut asa un feeling ieri cand ma gandeam la moartea tragica a regizorului Cristian Nemescu. Si chiar imi doream foarte tare sa luam premiul asta. Si sa fie si pentru Nemescu.
Meritam. Filmul romanesc a crescut calitativ foarte mult. Nu am nimic cu Sergiu Nicolaescu, a tinut cinematografia romaneasca pe umeri, dar era cazul sa avem REGIZORI, nu Napoleoni. Nu mai suportam ca toata distributia sa fie tinuta de un singur om.
Mungiu mi se pare un regizor foarte bun, mi-a placut mult si “Occident” si cred ca o sa-mi placa mult si “4 luni, 3 sapt si 2 zile”. Filmele romanesti au inceput sa aiba toatae izul Revolutiei si al comunismului. Despre Revolutie, despre oamenii care au participat direct sau indirect, povesti simple, povesti complexe. “Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii” si “A fost sau n-a fost” alte doua filme care m-au impresionat. “Hartia va fi albastra” imi pare rau, dar inca nu am vazut desi e pe lista de mult timp.
Revolutia si comunismul au devenit demult subiecte de film. Premiate. S-a prins gustul de a arata Vestului prin ce s-a trecut la noi. Comunism, pentru ei e ceva exotic. Era exotic pentru mine. Cand a fost in Cuba mi se parea foooarte ciudat sa ai carnet pentru ratie si sa stai la cozi pentru paine. Deci eu se putea spune ca am mai trait cumva, mi-a mai trecut pe la ureche cum se traia atunci, dar bietii vestici? Doar din filme…Comunismul pentru ei e ceva fascinant. Bine si asa.
Bravo pentru premiu si de abia astept sa vad filmul!
:
