mindquake November 8, 2009

I didn’t know that i can be so affected sometimes, that i can be so vulnerable when i face events that come unexpected and which i underestimated their impact on myself. i was never good at having patience, on focusing on a certain event in the nearby future and controlling the present so that i will finally get to THAT moment/event.

even if i am so optimistic, sometimes i find it difficult to put on my “things will turn out fine” face/attitude … i like the present tense, i always enjoy going with the flow… still, my control freak part is also kicking in when things are really hard to be estimated and tend more to be towards ‘possible’ and not towards ’sure’.

sometimes i minimize or maximize the situations and expect everybody to understand what i’m saying and level up with me. i realise that things can catch me off guard, though i caused them by saying what’s on my mind, what i think of that situation, what bothers me, so on.. i assumed this, but i didn’t expect to be such a mind/heartquake. gee, i still wait for replicas ) what i thought to be smth soft, with no immediate influence on me , but both with some “history” and “action”, i found out that the magnitude was considerable..huh?!

En dit is belangrijk voor mij, though i haven’t realised it at its magnitude until now..

And I was thinking to myself this could be heaven or this could be hell… October 7, 2009

Many times I wondered if I’m better off leaving .ro. Don’t know exactly why, just because.
Every time seems to be another reason (mentalities are different and free, people are having fun without any prejudice, know the world, escape the reality from here, run away from responsibility as I understand it here, live my youth more uninhibited, be capable on my own, get into contact with people from all around the world, face another challenge, just be with myself, try to accomplish smth somewhere else bla bla).

It’s not that I don’t have a great life here, that I don’t manage with money, or that t don’t have anything left here or despise smth. Always, but always, when I go on holidays i have the feeling that I’m better suited to live somewhere else but in Romania no. You might say that holidays are holidays and the time is spent is relaxing, etc.

The idea of holiday is more “easy” and you get to know people more shallow and superficially, always kind, funny and the situation changes if you know them better and live amongst them, in good or bad times (God, NOT referring to the marriage stuff). Everyone is different and if you accept that, I think you are ready to live anywhere else.
It’s true that if I leave I’ll miss my family and friends really badly, but if you are certain that this is for you, you’ll try to make the best of it, your family and friends supporting on the side.

My “problem” is that I feel like I’m better off shifting my life as I know it till now (I’ve made the best from my life: family, funsies, friends, adventure, trips, work..) and try to go as I please, to earn life experience, be independent and spontaneous.

Even if I am convinced that I’m not missing smth really now, but I still need to find THAT smth else “out there”. I miss the control over my life I think. Still…“this could be heaven, this could be hell”…
Romanians judge the people all around them, relationships and connections they have are not important. We judge from how others are dressed, where they work, how much they earn, who they are with, what their friends are, what clubs they frequent to the extend of what they do, how they act. Everyone is under intense scrutiny and judgment. If we don’t act and be as they expect us to be, preconception and labeling soon follow.

I have to admit that I feel determined but I’m aware that this decision requires a lot of thinking and I made an exercise: why would I be afraid of going? I realized that I’ve some “points” to clear out for myself and check them out,…like:

- What if I get distant to the persons that really matter for me and who are here. Not talking about Twitter, Facebook, the blog and so on.. I mean the real interaction and support when I’m down, when I miss my family, friends, all the nice stuff (hanging out, family dinners, etc..);
- Afraid of not taking the right decision to be on my own in a foreign country
- Afraid that this decision could be based more on some other reasons like stubbornness and running away than rational thinking;

- What if I don’t manage to get on own there. Maybe I’m unlucky, maybe all will be very competitive, maybe I don’t find the things I need. It’s not like I’m under the impression that everything will be honey there..but still;

- Afraid of change. All the day-to-day stuff that I know now, will change;
- Afraid of starting over in some way. With a master, internship probably and then job hunting if I want to stay some more …

(to be continued I think..)

My own Order in disorder October 1, 2009

The other day Delia, my friend, phoned me on her way to the office asking me what happened, she read on my blog the post “Without title” (previous post) and realized that maybe i have more to say on this the story

The story goes like this…

You see, all my writings on this blog come from my experiences: what I do and think, what i talk about, what I’m passionate about, my goals, my dreams, situations when “ME” becomes a case study for friends, my holidays, my choices in life, love life, answers which transform into more questions, my achievements, re-evaluations on the previous experiences, my happy and sometimes sad moments.

This blog is the means to express myself in all the ways that I am, that I discover myself and the others discover me. Sometimes i find my answers when I write the question, when my mind “lays” down the words. Sometimes i discover phrases that make me a “experimental life hero” amongst my friends and family…(for ex: optimism put on daily like face cream, mediocre experiences, case study for my friends, you are your most critical friend and your biggest fan, i definitely would fall in love with me...).

It is least curious that exactly when I think that I’ve managed to figure IT out (relationships, friendships, job related issues, etc) I keep sending some kind of mixed signals to people making them think I have to put some order into my life, that my life is so uncontrolled and i don’t want to grow up, to face reality, to stop messing around, bla bla, the usual stuff people so reality-oriented think…

I find it so strange because just when i want most things, when i’m so enthusiastic about smth which happened/or is about to happen to me, close ones think that i don’t have control over my life, that i am chaotic, too hedonistic, too self-oriented and involved in many personal projects that overwhelm me.

This is the way I WANT and NEED my life to be: thrilling, emotional, competitive, risky, full, different, a continuous rush, learning and experiencing. I keep me focused in my own “disorder”, with my thoughts, good or bad decisions and my actions for which I take full responsibility on.

I like my life just the way it is: disordered for my parents, crazy and too adventurous for my friends, complicated for my bf, agitated for my colleagues, and so on…

Flash news August 26, 2009

Am luat permisul pentru A! hooray!

Dupa vreo 4 luni de scoala (multe pauze, intreruperi, concediu) am reusit sa ma programez si sa iau sala+traseu (azi, la Ilioara)!

A fost o scoala muncita, fugarita cand de la serviciu spre moto cand invers! nu ma grabeam sa fac repede repede scoala si sa ma stresez intr-o luna ca oricum motoreta pana in nov-dec nu pot sa imi iau. Deci de acum, pentru ziua mea si de Craciun, pe wish list trec un kit de lant, un cauciuc, niste oglinzi, niste genunchere, ORICE! ) poate il fac din puzzle asa )

Saluti bani aruncati pe haine si alte distractii, acum strangem cureaua, oricum destul de stransa dupa concediu asta asa prelungit si cheltuielile de scoala, echipament etc!

Dar acum am un nou target…nu de vanzari, ci de economii! ) culmea!

Cat despre scoala, o recomand cu placere mai departe! Este vb de scoala lui Cristi Bratovici din Sema Park. Sunt 2 instructori foarte de treaba, rabdatori si de incredere (Cristi si Bobita). Faci pana reciti pe de rost traseul de examen si faci si indemanare, atat cat se poate face intr-un poligon. Au motorete ok, favoritul meu ramane TW-ul care era zdravan pentru traseele de indemanare. E mai scumpa scoala aici decat in alte locuri, dar merita.

in rest, asfalt uscat!

iReadfaces by Cristian Radu August 5, 2009

Vineri, inainte de a pleca la mare, am trecut cu Ruxandra (cu tupeu si curiozitate) pe la Cristian Radu. Cum am ajuns la el si de ce?

Eiii bine, acum ceva timp am inceput sa ma documentez pe net despre proiectele fotografilor romani, ce fac ei si ce as putea sa fac eu diferit. Spre suprinderea mea, nu sunt mult proiecte de acest gen si putine sunt cele care m-au atras si in care m-am regasit, sentimentul acela de invidie un pic ca ei mi-au luat-o inainte. Dar asta este un compliment pentru ei, un semn enorm de apreciere Normal ca mi-au luat-o inainte ca ei sunt profi si eu doar aspir sa-mi definesc un stil personal in fotografie.

Am citit despre proiectul lui Cristian Radu – iReadfaces si am decis sa il contactez sa ma bag si eu in seama. M-am gandit ca si mie mi-ar placea si m-ar implini (dupa ce se va auzi de proiectul meu) sa vina si la mine oameni doritori sa adere la proiectelul meu, oameni care sa creada si sa ma ajute sa devin mai buna in pasiunea mea si sa exprim emotii, sentimente, personalitati prin fotografiile mele.

Mai multe despre autor si proiect aici. Scopul proiectului este ca aceste portrete sa ajunga sa fie expuse intr-o galerie din care sa reiasa multitudinea  expresiilor si deschiderea oamenilor. Dorinta personala al lui Cristian este ca aceste portrete sa fie puse la avatarul la  Twitter, Facebook, etc.

Prietetenii imi spun ca nu ma caracterizeaza deloc fotografia. eu zambesc mereu, chiar si la poza mi-a fost greu sa nu am un mic suras in coltul gurii.

Imaginea parca e luata din Resident Evil sau e o poza facuta la IML. Imi place

Ma arata asa cum nu m-am vazut si cum nimeni nu m-a vazut niciodata. Complet eliberata, relaxata, serioasa si grava. Ineditul proiectului este chiar asta, cum reuseste sa scoata in evidenta simplitatea si in acelasi timp expresivitatea fiecarui chip fotografiat. Parca exact in momentul ala te transpui in altcineva fata de cum te cunosti tu si fata de cum te cunosc toti ceilalti.

Am o expresie aspra si grava, asa cum nu prea ma suprind eu de obicei. Nici trista nu sunt asa, gasesc mereu o modalitate de a disimula si de a fi optimista.

Intr-adevar, sunt poze greu de digerat, lipsa de culoare iti induce lipsa de viata, dar in fapt te arata mai “vie” ca niciodata, iti permite sa te uiti prin ochii subiectului si sa vezi mai..departe, o luminita aparte in ochi care iese o data ce ai dat la o parte culoarea, zambetul si imaginea de zi cu zi.

so, go on – Read my face …

Simona by Cristian Radu

Ruxandra by Cristian Radu

S-a aprins un beculetz July 28, 2009

Au inceput sa-mi beculeasca neuronii la un proiect de fotografie…visez sa pun asa ceva in practica demult, doar ca nu am avut inca o idee clara asupra a ce vreau sa imi iasa, asupra rezultatelor sau impactului avut. As vrea ceva …de suflet, de stare … care sa ajute si sa evidentieze transmiterea unor emotii/sentimente/stari sufletesti prin care trece o persoana sau mai multe persoane.

As vrea sa fotografiez ceea ce e relevant pentru mine, ce e frumos (a se citi care exprima ceva), interesant si important. Daca este important pentru altii, atunci este si pentru mine si as vrea sa redau si sa exprim tocmai aceste “calitati” subiective pe care doar fotografia respectiva le poate traduce. Un proiect personal care sa fie intre fotoreportaj si arta/artistic…sa aiba un pattern, dar fiecare fotografie sa fie diferita, sa fie gandita si apreciata diferit.

Ca la oricare alta nascocire de-a mea, voi apela la prieteni in prima instanta si la cine se mai ofera sa fie cobai Revin cu tema proiectulului dupa concediul in “Portocalia”, cand voi face un mic reserch si un test sa vad ce-mi iese. Fotografiile pot fi date in folosinta numai participantilor la proiect, vor fi publicate pe blog/galerie foto in prima etapa, iar copyrightul asupra lor imi apartine.  hmm..ce ziceti? de fapt presupun ca n-o sa ziceti nimic pana nu aflati tema

Hard enduro July 20, 2009

Weekend asta l-am trait si mai ales SIMTIT la intensitate maxima! a fost prima mea iesire serioasa pe trasee de cross si hard enduro! m-am imprietenit cu ttr-ul, as fi vrut eu si cu yz-ul, dar sa mai cresc un pic. si la propriu si la figurat. e cam inalt pt mine, dar cred ca m-as descurca dupa ce mai prind ceva experienta am fost la Sarata Monteoru (pe langa Buzau), pe un traseu foarte dificil, pe carari de munte prin padure, cu urcari si coborari, cu gropi pline de noroi si santuri cat casa.. alunecam cam rau prin noroiul ala cleios..nu aveam cizme adecvate ca n-am apucat sa-mi iau, abia dupa concediu sper.

Dupa noroaiele si pantele de la Monteoru, am plecat inspre Dunare ca si cum vanataile pe care le capatasem deja erau de warm up Ne-am oprit cu masina langa intrarea spre comana (cred..) apoi am taiat-o inspre dunare pe dealuri cu terase cam grele, sine de tren, campuri, santuri, etc. Am cazut, m-am ridicat si am mers mai departe razand, cu tot atata entuziasm si incredere. Stiam cand m-am apucat de sportul asta ca de obicei la enduro si cross cazaturile sunt mici si dese, cheia marilor succese

Motociclismul nu numai ca imi place foarte mult, mi se potriveste. de multe ori mi-am demonstrat ca atunci cand crezi foarte tare intr-o pasiune, esti sau devii foarte bun, ai taria de a continua pe drumul care iti face placere si care te reprezinta ca personalitate. eu consider ca m-am descurcat foarte bine avand in vedere traseele, dar cel mai important cred ca e curajul, increderea in sine si dorinta de a mai practica. am o satisfactie foarte mare cand urcam sau coboram un deal dificil, imi venea sa urli de bucurie push the limits… de cate ori am cazut ma scuturam un pic ca eram cam ravasita in tot praful si noroiul ala, radeam de mine, evaluam greseala si o luam mai departe cu zambetul pe buze. simteam oboseala si un pic durerile, dar nimic nu conta atata timp cat venea un alt deal, o alta coborare etc. ma concentram si uitam de tot.

Funny a fost la Sarata Monteoru cand au trecut cativa baieti pe niste  ktm-uri care se uitau mirati si oarecum extaziati asa ca exista si fete care se innoroiesc pe motoare de enduro/cross si nu doar la tv dupa ora 24 la lupte cu noroi/miere etc ))) sau ca exista fete care nu bocesc si vor acasa dupa prima cazatura

cel mai tare ma enervam ca nu greseam la urcari sau coborari grele, nu cadeam, imi ieseau bine si fara frica si ma impotmoleam la cele mai usoare unde imi pierdeam concentrarea sau aveam prea multa incredere. Motorul (indiferent de tip, dar mai ales vitezana si cross/enduro) te fura imediat, iti da aripi si incredere ca il controlezi perfect si ajungi sa vrei mai mult, sa sari nu stiu cum, sa mergi mai tare si te fortezi la chestii simple si fix atunci iti demonstreaza ca poti sa exagerezi si buf/zdrong/pleoshk in strada/sant/noroi/damb/vale/deal.. etc

trebuie sa te cunosti foarte bine si sa te controlezi. eu am plecat cu o lectie foarte importanta. partial o stiam deja de la senzatia pe care mi-o dau motoarele de strada. Vreau Hornet sau Monster in principiu, dar mi-ar placea mult si o Super Moto, asa de joaca. o sa vad in toamna ce oferte vor fi si cum vor evolua preturile.

Pana la motoarele de strada, stiu clar ca vreau ceva de cross/enduro pentru coclauri, sa ma mai invat cu mersul pe 2 roti, sa ma controlez ca temperament, nerabdare si nebunie

Azi am facut un test pe Facebook care zica ca-s “confident — or at least, confident in my self-expression, and this often leads to confidence in all things”. este perfect adevarat si demonstrabil

pe platforma

dupa primul razboi

operatiunea innamolirea

la inceput de drum

harta buzau

time out

prin padure, langa dunare

coclauri in drum spre dunare

Enjoy enduro si cross! July 10, 2009

M-a luat microbul moto cross-ului! M-am decis, pana imi iau ceva de strada, asta e solutia de compromis perfecta!  imi place la nebunie, nu stiam ca mi se potriveste asa tare, eu eram o delicata deci abia astept sa ma urc din nou pe TTR si sa ma dau pe coclauri mult mai mult. cred ca si ai mei vor fi mai ingaduitori avand in vedere ca acum exista posibilitatea sa cad doar pe pamant, nu si pe asfalt kidding! pana fac rost de bani de hornet sau monster, ma dau pe cross! deja vreau sa imi iau si echipamentul meu de pe ebay ca vad ca sunt ok preturile! de strada am, acum vreau si de cross! Curat microb!

PS: acum am reluat si Long Way Down, asta ca sa imi fac si mai mult sange rau cand se innoroiesc astia  astept sa ma intorc din Portugalia si sa vad ce-mi iau!

Oficial ne reprofilam :) June 15, 2009

“Reprezentantii Depeche Mode au anuntat oficial ca trupa nu va putea reprograma niciunul dintre concertele open-air anulate in perioada 12 mai – 8 iunie, printre acestea numarandu-se si cel de la Bucuresti. Fanii care si-au cumparat bilete pentru spectacolul programat initial pentru data de 16 mai au posibilitatea de a recupera valoarea acestora sau de a le preschimba cu bilete B’ESTFEST, la tarife speciale.”

mda. n-a fost sa fie. am sperat pana in ultimul moment, e cazul sa ne reprofilam

Acum am o dilema – the Killers, Franz Ferdinand sau banii inapoi ca vine THE MISSION peste noi acush?  cred ca prima optiune, pt The Mission fiind pastrat oricum un loc special in portofel

Pana una alta, weekendul urmator astept un concert de lipovence la Gura Portitei

Suuurpiiiseee! May 27, 2009

Stiu si altii cum sunt si ma stiu si pe mine cum sunt. Ca oricare fata, ador surprizele. Needless to say, ca alea placute. De multe ori m-am surprins pe mine cum am reactionat la surpriza propriu-zisa. Nu de putine ori am fost surprinsa  si mai putin placut, dar nu pot sa zic ca nu am gasit ceva bolnav (cam fortat, dar sa zicem) in setea aia de neasteptat si necunoscut data de bum-ul refulat. deci o pot interpreta ca fiind un succes in final daca tot a iesit ceva bine deh..optimista din mine.

A surprinde pe cineva este tare greu, dar atunci cand reusesti parca iti da aripi. Mai ales acum cand totul e asa linear, monoton intre job-casa-friends, simti nevoia de picanterie, de ceva care sa iti dea ritm si puls. Cei carora le plac surprizele, stiu ce vorbesc. Daca mai sunt si curiosi (ca mine) stiu si mai bine despre ce vorbesc

Nu ma consider control freak decat in cazuri job-related. In rest, cu cat mai multe rupturi de ritm cauzate de chestiuni neasteptate si MUSAI placute, cu atat mai bine. este ceva viu, ceva care aduce un plus de originalitate.

Surpriza e un fenomen inexplicabil in multe situatii. desi vrei sa stii dinainte, te agiti, parca tot vrei sa lasi si sa nu strici surpriza. Traim in era cadourilor stas, luate pe fuga si fara sa cunosti prea bine “personajul in cauza”. Nu avem timp sa surprindem, suntem comozi si preferam chestii “la indemana”.

De multe ori orice chichita, orice gest…fie el cat de mic si nesemnificativ dpdv material, dar care demonstreaza ca te-ai preocupat si ai pus suflet sunt mult mai importante si conteaza mult mai mult. Orice vizita neasteptata, orice obiect semnificativ dvpd personal fac mai mult decat o sofisticata  rochie de marca, etc…Acum avem solutii la cadouri de genul intrebat, pus banii in plic/card sau mers “direct cu banca” la cumparaturi. Nu mai suntem atenti la cum suntem ca persoane, ca individualitati si ce ne diferentiaza.

Asa cum si in lupte elementul surpriza era si inca este un atuu important, asa e si in relatii. Surpriza inseamna creativitate, clipa, cunoastere si spontaneitate, dar mai ales dorinta de a face pe cineva fericit si de a-l face se simta important. ceea ce este cel mai frumos cadou din lume

Enjoy new pic, facuta pe ponton la lacul Sf Ana

more to come on deviantart

de prin moto adunate… May 26, 2009

In periplul meu poligono-motociclistic s-a intamplat o minuneee am mers cu pasager! ciudata maimuta, turbata la gratii )

Cand mergi ca pasager mult timp, nu discutam de cat de riscant este, dar ai o alta senzatie. cand le cunosti pe amandoua, abia atunci incepi sa o pricepi pe prima.

De multe ori auzi persoane care au inceput ca pasager, apoi dupa ce si-au cumparat motor nu au vrut sa ia alte persoane in spate. e un pic culmea privit din afara, dar trebuie sa treci prin prima faza ca sa intelegi riscurile, nebunia si ..pasiunea. Riscurile nu le discut, cred ca fiecare ar trebui sa fie constient cand isi incredinteaza viata in mainile cuiva si ce inseamna asta. Trebuie sa fii cu mintea limpede si sa evaluezi situatia, daca merita sau nu curiozitatea sau oricare al motiv l-ai avea. Nu vorbesc doar de incercat, ci si de mers a la long ca pasager. Oricand se poate intampla ceva, aici nu exista ca ai mers o data. Fiecare are motivele lui atat cand ia pe cineva ca pasager, ca si atunci cand te urci ca pasager.

Cand imi voi lua motocicleta, primul lucru pe care il voi face va fi sa imi dau scaritele jos. CEL PUTIN UN AN. nici dupa nu garantez ca ma voi razgandi, dar nici nu discut in primul an. si nu doar pentru mine, ci pentru oricine ar dori sa imi probeze motocicleta. Mi-a placut cu pasager…in poligon eram incordata la inceput, dar dupa nu am mai avut nicio jena si chiar mergeam mai agresiv decat faceam jaloanele pana atunci. ceea ce mi-a dat de gandit. am primi laude referitoare la cum merg in general pe moto si aprecieri ca nu mi-a fost frica sa merg cu pasager, chiar m-am descurcat f bine. Nu frica imi e, dar am responsabilitatea faptelor mele si garantia increderii in fortele proprii.cu toate astea..am luat decizia de a nu lua pe nimeni si de a nu fi responsabila pentru nimeni decat pt mine.

Acte … de voie, de nevoie, de placere May 20, 2009

Nu am mai scris demult… weekend-uri full si plimbarete, zile din saptamana intre job, moto si hangin’ out

Urasc sa stau la cozi si sa umblu dupa acte. iar acum am doua seturi de acte pending: dosar examen moto SI schimbare pasaport…pt fiecare cec, avize, politie, poze, iar politie X 2… macar vor avea rezultate frumoase si de durata, thx god!

in alta ordine de idei, abia astept din nou weekendul asta plimbaret si ziua mea!

ah…si o reprogramare a concertului DM

Deviez, deviez, deviantart May 11, 2009

New pics on the foto blog!

Mai urmeaza si altele Stay tuned!

Gabi’s bday si 1 mai

roz, negru sau gri. sau nevermind April 28, 2009

De multe ori m-am intrebat cum as fi fost acum daca as fi facut (la un moment dat) alte alegeri. Nu regret nimic din cum si din ce s-a intamplat, dar de multe ori mi-a trecut asa un posibil fir epic prin minte, un scenariu din miile posibile oricum.

Daca il vedeam mai roz, ma gandeam ca nu, oricum nu se intampla asa. Daca il vedeam prea negru, las’ ca-s bine acum. Daca il vedeam gri, tot las’ ca-s bine acum. Ciudat cum incercam sa ne dovedim noua ca am facut cele mai bune alegeri. Nu ne mintim, ci pur si simplu nu luam in calcul ca alte variante ar fi fost mai bune si ca am gresit si izgonim imediat acele ganduri. Nu e vorba de regret, e vorba de asumare constienta sau inconstienta a unor decizii.
Consider ca am facut alegerile care, la momentele t0,t1, tn…mi-au adus cele mai multe beneficii (mai bine satisfactii, ca parca beneficii suna prea concret) si pentru care eram pregatita.

In general, alegerile pe care le facem in viata depind de noi, altele le fac altii pentru noi, devenind alegerile lor, apoi noi alegem si tot asa. Un lung sir de alegeri: bune, proaste, roz/gri/negre sunt alegeri. Cred ca nicio alegere nu poate fi buna sau proasta ATUNCI, ci doar evaluata ULTERIOR, cand putem invata ceva. Nu inseamna regret, inseamna concluzionare.

Cele mai multe alegeri depind de noi, de ce ne dorim atunci pe moment, ce ne dorim pe viitor, de dorintele pe care ni le punem la ziua noastra cand suflam in lumanari sau de rezolutiile stabilite in seara de Revelion, sau pur si simplu: de conjunctura in care ne aflam. Nu tine de aliniamentul stelelor, nici de horoscopul zodiei pe anul ala, nici de caluti rosii feng shui. Nu de elemente externe noua la care incercam sa ne adaptam si de la care incercam sa gasim un raspuns sau o solutie pentru alegerile unora sau ale noastre.

In cazul unor alegeri mai putin fericite, ca sa nu zic proaste (sunt o optimista convinsa, nicio alegere nu e neaparat proasta sau rea, ci perfectibila ) si daca rezultatele nu sunt cele asteptate de noi atunci cand am luat o alegere, inseamna ca nu am gandit-o pana la capat, ca am gresit si trebuie sa facem o alegere noua (cand ne-am dat seama de consecintele altei alegeri).

Nu exista scenarii prestabilite care sa ne consoleze. Eu chiar sunt de parere ca norocul ti-l faci singur, asa cum si alegerile tin de tine si nu treb gandite prestabilit, ca retetele universale nu functioneaza. Dupa principiul think global, act local .

Viata e produsul alegerilor noastre, nu un destin scris in stele, in palma, etc. Desi e la prima mana e normal sa crezi asa, mai ales ca poti sa atribui incepand cu faptul ca te-ai nascut in Romania, ca parintii au sau nu bani, sa atribui tot destinului. E usor si tu nu ai nevoie de batai de cap.

Alegerile noastre sunt ceea ce ne definesc. Si in lume, dar mai ales, in fata noastra. Daca eu aleg asta, pai ASTA imi asum si stiu ca ASTA va spune ceva despre mine. Atunci sau dupa. De multe ori, mai intai trebuie sa fim noi pregatiti pentru alegerile noastre si apoi altii. Daca noi nu le intelegem si le luam in virtutea inertiei, apoi nici altii nu le vor intelege si vom ajunge ca alegerile sa nu zica NIMIC despre noi sau sa zica TOTUL.

Am gandit, am scris si am ales sa fie un post cliseistic si heirupist

Daily rush April 4, 2009

Cred ca in ultimul timp devin din ce in ce mai mult un fel de adrenalin junkie. In cele mai diferite sensuri. Ma refer si la nevoia pe care o resimt de a ma arunca cu parasuta din primul avion, de a merge cu o viteza incredibila si de a ma da pe o roata, dar si la nevoia de a ma afla constant intr-o stare de nestare si surescitare fizica si psihica.

Am o energie debordanta, nici cand stau, nu stau de fapt. Suna complicat, stiu. Pe lumea asta exista oameni simpli si complicati. In general, cei complicati nu pot fi cititi usor, isi complica viata tocmai pentru a o trai la maxim, se bucura intens de orice experienta si au o sete de cunoastere care cu greu poate fi stapanita. Si apoi mai este controlul. Mi se spus ca sunt control freak, va explic mai jos de ce sunt de acord .

Cred ca am devenit dependenta de un anumit “rush” al vietii care ma inconjoara. Nu pot sa stau locului si mereu ma suprasolicit. Sunt si traiesc un “bazdac” continuu. Poate si de aici poreclele Musonica sau Duracell.
Lasand la o parte definitiile comune pentru un adrenaline junkie (indeplinite oricum) mi-am dat seama dintr-o discutie cu o prietena, ca mai exista si forme mai subtile ale acestui “fenomen”. Sunt forme evidentiate in comportamentul de zi cu zi, dar in acelasi timp subtile si extraodinare.

Avem tendinta de a crea complicatii, scenarii sau interpretari ale unor crize sau persoane, facute constient sau inconstient. Pentru ca avem nevoie sa “figure things out”, sa ne ambalam tocmai pentru a declansa in minte si corp un fel “rush” caracterizat prin stres, excitare si iesire din cotidian, de dragul de a face lucrurile altfel…Am realizat ca exista o nevoie continua de provocare, fie data de persoane, fie de experiente “who/which keep us going and alive”.
Fizic, din prea multa energie, ma ambalez repede, imi asum riscuri. Uneori cred ca ar trebui sa iau cursuri de anger management si sa practic free running in loc de sala sau aerobic.

Din fericire, traim intr-o societate competitiva care acum valorifica acest gen de comportament. Te face mai eficient, alert si constient de sine si cu randament mai mare. In plus, din ce in ce mai multa lume incearca sa armonizeze stilul “de birou” cu stilul “after work” prin activitati cat mai diferite, care ii pot oferi sentimentul ca duce o alta viata, care il energizeaza si ii da puterea si creativitatea zilnica.

Cred ca oamenii “complicati si adrenalin junkies” prezinta si un soi de teama de necunoscut tocmai prin dorinta de a cunoaste cat mai mult … din necunoscut. Suna paradoxal, dar chiar aici se manifesta controlul. Decat sa vina necunoscutul peste tine, mai bine te intalnesti tu cu el, in termenii tai. In societatea de astazi, toti suntem adrenalin junkies intr-un fel sau altul, in final fiind doar o problema de gradare.

Free running

DM March 18, 2009

Am luat bilete la DM!

Prima data cand s-au pus in vanzare, prin octombrie 08 mi se pare, nici nu m-am dezmeticit ca s-au si epuizat in mai putin de o luna!

Ieri, in drumul de 10 min spre birou, am auzit la radio ca S-AU SUPLIMENTAT BILETELE LA DM pe gazon si tribuna VIP cu un total de 2.000 bilete! deci, in 15 minute la mine pe monitor apare site-ul MyTicket.ro si “finalizeaza comanda”

yey! Depeche la Bucuresti si in sfarsit in vad si eu

Mi-am adus aminte cum, prin 90-93 asa, erau doua tabere: fanii Metallica si fanii Depeche…eh..de atunci vreau sa ii vad!

Urmeaza biletele la B’EST FEST, sa vedem ce zile, dar clar aia cu the Killers … for now anyway.

Poate si Madonna, dar prefer sa fiu in concediu atunci

Depeche Mode

Freaky Friday the 13th February 12, 2009

Stiati ca frica de ziua de Vineri 13 se numeste paraskavedekatriafobie? via Wiki.

Eu nu cred in cifra 13 ghinionista, 3 ceasuri rele, pisici, preoti, ploaie la nunta, canale cu 6 gauri (no offense piciuleee) sau alte parascovenii de superstitii. Sunt irationale si inventate de societate pentru a justifica anumite lucruri, sunt subiective si cateodata ma intreb ce sens au, cum s-au format…adica de ce 13 si nu 17, de ce 4 gauri norocoase la canal si nu 3, de ce sa nu treci pe sub scara.. etc?

Poate daca as analiza serios treaba asta, as putea sa gasesc cate o superstitie pentru aproape orice activitate, mai ales moderna – mers cu masina, deschis calculator cum ar fi sa rezisti macar o zi trebuind sa respecti toate supersitiile care iti ies in cale, sa ocolesti toate canalele, sa mananci cu stanga nu cu dreapta, sa nu urci cu liftul martea?

Stiu ca vin din stramosi si folclor ca sa zic asa, ca daca agatai ceva la geam, de ex, te ferea de rele…atunci care e diferenta intre o superstitie, credinta (intr-un totem sau divinitate), statuie sau simple cuvinte de genul ordinului (nu-mi mai amintesc cui) de a zice “God bless you” cand cineva stranuta ca sa impiedice raspandirea bolii? Toata lumea e plina de obiceiuri, randuieli si conventii pe care nu stam sa le dezbatem, ci pur si simplu le adoptam.

Unde mai pun ca, mai nou, daca cineva stranuta nu trebuie sa mai zici nimic, sa te faci ca nici nu ai observat-dupa Codul Bunelor Maniere. Iar eu, daca cineva stranuta langa mine, mi-a intrat in reflex sa ii zic hai sanatate! chef! noroc!…

Desi nu cred si nu respect nicio superstitie conventionala, mi se intampla constant un lucru si mai ciudat…cateodata ma surprind impunandu-mi o “superstitie/idee” bizara, da chiar de tot rasul..adica ceva de genul: nu calca dungile dintre dalele de beton sau placile de faianta mari ca se intampla sa aluneci cand urci scara rulanta, daca nimeresc sa ma asez pe scaunul 3, inseamna ca fac bine la examen, pe ideea daca x, atunci se intampla y. e funny si ma bufneste rasul pe moment de ce imi trece prin cap si la ce ma pot gandi, dar tot nu ma las! consider ca daca aia m-a traznit pe mine atunci sa gandesc, mai bine ma ascult si fac cum imi zic eu, o stii creierasul meu ce-o stii

Anyway, nu sunt superstitioasa, da? macar daca sunt, sunt originala! Ziua de vineri 13 nu are nicio legatura cu mine, dar daca totusi mi se va intampla ceva nasol, e ca am dat drumul la radio dimineata mai tarziu si era Dobro bolnav de ex, ca nu am coborat/urcat scarile cate doua, nu ca ar fi vineri 13!

Vineri 13 in ultimul timp a fost foarte productiv: filmul de-a dreptul horror din toate pct de vedere “Friday the 13th” , magazinele de emo aferente cu promotii in ziua asta si, mai nou – campanii de ambient marketing. via

Din ciclul “Vineri 13″, Publicis Elvetia s-a gandit sa profite la maxim si sa genereze buzz pentru o firma de asigurari folosindu-se perfect de legatura intre ce poti pati intr-o zi nefasta ca asta si cum te poti proteja…sort of.

Au impanzit o strada cu ghivece de flori cazute de la balcoanele blocurilor, cu mesajul “Today is Friday the 13th. Are you well insured? Zurich. Because change happens” + o carte de vizita a unui agent de asigurari care avea firma in apropiere.

Enjoy also:

The Cure – Friday i’m in love

TV serials freak February 12, 2009

Mi s-a updatat profilul de utilizator de pe TV torrents.ro – de la TV collector la TV freak.

So, it kinda freaked me out

Am zis sa expun:

Ma uit la: Heroes, Lost, Bing Bang Theory, Kyle XY, 24

In standby: Mad Men, Prison Break, House, Boston Legal, Eli Stone, South Park, Top Gear

In the nearby future: Weeds, Race to Dakar, Planet Earth

Already gone: 4400, Jericho, Sex and the City, the OC, The long way down, The long way round…

Curiously, but i have a life too