<Am mutat acest post de pe blogul “To bitch or not to bitch” si l-am improspatat din memorie. Ma reprezinta experienta traita acolo, prieteniile formate si oamenii deosebiti intalniti si nu vroiam sa se puna praful, sa fie dat totul uitarii. In plus, vreau sa incep un proiect cu Ruxi despre care voi spune mai multe intr-un post viitor.>
————
Viva la Revolution! Patria o muerte!
Drumul. 4 ore pana la Madrid, 5 ore escala in aeroport TOATE petrecute la coada ghiseului Iberia pentru tarjeta. That reminds me: nu zburati like ever cu Iberia. Servicii de proasta calitate, stewardese fara pic de engleza stiuta si incurcaturi la tot pasul. La noi, incurcatura a fost “norocul once in a lifetime”. Pentru ca nu mai aveau tarjeta aia pentru care statusem la coada 5 ore, mai mai sa pierdem avionul, ne-au dat 3 bilete la Business Class Plus, fara cost suplimentar. Vacanta incepuse perfect, ce sa zic:). Si nu sunt ironica. Cine era la casa business plus?! 3 pupeze cu parul zburlit, rucsacuri inghesuite deasupra, in “torpedou”, adidasi in picioare, codite rasta si colorate, tricouri hippie in contrast cu…toti securistii lui Fidel care se intoarceau in Cuba de prin Spania! Scaune lazy boy, ecrane lcd, vino tinto, calamari, filme si muzica la discretie, sosetute pentru picioare, gentuta pentru igiena persoanala. 10 ore din Madrid in Havana au zburat ca un vis placut de vara!
Cand am coborat, ne-a lovit o caldura de 30 grade pe seara … “si asta era iarna la ei” 
Cea mai buna perioada pentru a vizita Cuba este de la sfarsitul lui noiembrie, pana in februarie asa. Caldura e suportabila, 30-35 grade si noaptea vreo 20, deh tropice..In plus, nu stai (teoretic) nici cu frica uraganelor.
Nu ma intrebati daca l-am vazut pe Fidel, ca raspunsul e nu, din pacate. Daaaar, l-am auzit in direct la tv. A vorbit 6 ore incontinuu. despre ce!? DESPRE ELECTRICITATE! O vointa si o putere pe care nu cred ca vreun politician de la noi le au. Si nici care sa poate sa vorbeasca liber atata timp pe problemele tarii…or avea ei multe probleme, dar nici noi nu stam mai bine la capitolul asta, deci material exista.
Experienta e aproape initiatica. Cea mai placuta amintire o reprezinta muzica si oamenii care merita toata lauda. Ce stiam eu despre Cuba inainte erau niste clisee: Che Guevara, Fidel, revolutie, baieti frumosi cam atat, deci, foarte superficial. Inainte sa plec am mai citit cate ceva despre revolutia lor, despre relatia lui Che cu Fidel, dar tot in bezna eram… Noi am pornit cu gandul ca atata timp cat stam acolo vrem sa cunostem cum traiesc ei, cum gandesc si cum merge comunismul la ei, dar mai ales care sunt diferentele intre cum am trait noi si cum inca traiesc ei.
Pentru cubanezi, lumea s-a oprit la revelionul din 1959…Cuba a inghetat in trecut. Case coloniale, masini de epoca, plantatii de tutun si cafea, gradini luxuriante de interior.
Palmieri, plantatii de cafea, tutun si ananas, Caraibe, salsa caliente. Mojito (amestec de rom, zahar, suc de lamaie, menta, sifon si gheata) si Cuba Libre. Culoare, muzica, dans, Havana Club Rom, trabuc, Cohiba.
Havana Vieja unde poti vedea eleganta si frumusetea cladirilor coloniale. Havana si cuba veche. Istoria a fost scrisa de El Comandante, Che Guevara si de oamenii de rand.
Incep prin a va spune ca ei au 2 tipuri de monede: CUC (=pesos convertibles, care sunt pentru turisti) si CUP (=pesos cubanos, pentru cubanezi) si de cum pui piciorul in tara esti “condamnat” sa fii turist. Trebuie sa schimbi toti banii in CUC si platesti absolut totul in CUC. E destul de dificil daca ai $ de schimbat. Iesi mult mai bine cu Euro, pentu ca de cand cu embargoul SUA, la 100 $ schimbati, spre exemplu, primiti 80 $, diferenta o ia statul.:)) Iar pt euro, rata e de 1 la 1 si un pic. Deci la 100 Euro, primiti cam 104 CUC. Nu e greu, te obisnuiesti imediat.
Oamenii sunt super deschisi, cei mai multi intelectuali, cu facultati terminate. Invatamantul e gratuit, ca si serviciile medicale. Cubanezii sunt renumiti, in afara frumusetii lor, si pentru medicii si inginerii foarte buni:) Cei mai multi ne intrebau, cand au auzit ca suntem din Romania, cum ne merge acum, cum e democratia. Pana sa apucam sa spunem ceva, ei erau constienti ca e mult mai bine acum pt noi, mai ales pentru tineri, ca unii batrani sunt nostalgici, ca poate lor le merge ceva mai greu, etc…Nu au voie sa aiba doua surse de venit. In Vinales de ex, am stat la o casa particulara unde “stapanii” casei erau de meserie profesori: geografie si istorie. Dar pentru ca aveau o camera spre inchiriere, nu isi mai puteau exersa profesia.
Sunt oameni cu frica, cu responsabilitate, dar extrem de deschisi daca vad ca au cu cine. Nu se plang, dar daca te angajezi la discutie cu ei, poti afla lucruri foarte interesante care cu eticheta de “turist obisnuit si neinteresat” nu afli nimic. Ignorance is bliss. In Varadero, pentru ca era statiune unde erau foarte multi turisti si noi eram avide de cunoastere, am profitat de sistemul “todo incluido” si ne-am imprietenit cu barmanul de la hotel. oriunde ne-am dus am cunoscut oamenii extrem de interesanti si de deschisi, bucurosi ca cineva “a venit si vrea sa le afle povestea”.
Se vedea ca ei se gandesc la “cum ar fi daca..”...Cand venea vorba de revolutie, si le-am povestit de ‘89, mi-am dat seama ca ei erau cam nedumeriti si apoi mi-am dat seama unde era buba. Buba era chiar in cuvantul “revolutie”, care pentru noi si pt ei avea nuante diferite. Ei se considera a fi intr-o continua revolutie, din ‘59 si pana acum. Comunismul e o revolutie. Che Guevara, eroul national, simbolul tuturor revolutionarilor. Guevara este bunul de export al Cubei. Deci, nu poate fi vorba pe viitor de o “revolutie” la o revolutie…Cum sa raspunzi la o “revolutie” cu o revolutie?!
Cazare. Ca turist, ai doua variante: hotel ori casa particulara (un fel de gazda la noi). Deci nu vei putea niciodata sa stii cum traiesc ei de fapt, cand tu, inca de la intrarea in tara ti se da un anumit standard. Nu vorbim acum de cazul hotelului, stie toata lumea cum e. Noi ne imaginam casa particulara o casa, decenta, fara zorzoane si mai stiu eu ce, din care vom putea extrage cate ceva referitor la modul lor de viata.
Va spun clar, ca daca noi nu aveam prieteni cubanezi in Havana si daca n-am fi vorbit cu cat mai multi oameni de diferite categorii sociale, care fiecare ne mai explica cate ceva, am fi ramas cu o idee extrem de superficiala despre Cuba… Casele particulare au un standard foarte ridicat, sunt case de nobili, case coloniale, foarte frumoase, si care iti iau ochii cand intri. Dar acestea sunt putine, si numai pentru turisti.
Deci nu asa se traieste in Cuba, asta e de fatada, pentru turism. Nu-i de mirare, ca si turistii sunt atat de ignoranti si atat de superficiali. In Varadero, o statiune in lux in care am ajuns absolut intamplator, era un concurs pe plaja in care “concurentii/turistii” erau intrebati care e capitala Cubei, si toata lumea in cor, “Varadero”.. deci, i rest my case...Asta pentru ca , “capitala” Varadero avea aeroport…
“Turismul sexual”. In toate orasele in care am fost, exista o “Casa de musica”, un loc extrem de pitoresc si boem la prima vedere. Misto muzica, multi turisti, dar si surprinzator de multi cubanezi, mai ales baieti intre 20-35 ani, pentru toate gusturile, va imaginati, daca am vazut si “fetite”, deci CHIAR pt toate gusturile. Pe scurt, pentru o bere sau ceva, nu am vrut sa stim mai departe , ei si ele, de ce nu, isi “ofera” “serviciile”. Cam toti „mulatto“ sunt “profesori de salsa” sau “profesori de box”. ) Ne-am distrat foarte tare observand aceste lucruri, noi, turistele alea “inteligente” ca asa ni s-a spus cam peste tot pe unde am fost. Si “jineteras” (prostituatele) constituie o clasa impresionanta in Cuba.
„Poporul eroic”, cum îl numeşte Castro. Ah, am uitat sa va zic de ce “surprinzator de multi cubanezi” in cluburile astea. Salariu mediu este cam de 10 EURO pe luna, cam cat o masa la KFC cu de toate. E greu sa-ti imaginezi ca se poate trai asa. Dar au totul pe cartela, pe ratie, de la mancare, zahar, etc pana la chibrituri, tutun si rom!!! Intrarea in casas de musica era de la 1 euro pana la 5 euro…si la inceput nu pricepeam cum de isi permit, da apoi ne-am prins:)) Le trebuia o “victima” si de obicei astea erau gagici nordice, cat casa unele si care venisera in Cuba pentru turismul sexual. Singurele produse exportate (Cuba e sub embargou economic) sunt cele de lux: romul, cafeaua si havanele Cohiba, care costa 800 de dolari cutia cu 25 de bucati.
Cheltuieli. Avionul dus/intors cu Iberia a fost 900 euro. 30 euro taxa de viza (volanta!! E ca si cum nu ai fost. La venire iti rupe o parte, la plecare ti-o ia cu totul. Gata viza), taxa de iesire din Cuba era de 16 euro. Mic dejun 3 CUC, cina 7 CUC. Nu se ofera la casa particulares pranz. Hotelul nu imi mai amintesc, dar se ofera si servicii totul inclus. Cazarea pe noapte la casa particulare era de 10 CUC pe noapte. Mai mult decat ok. Bani de cheltuiala, eu am avut in jur de 800 euro pentru 14 zile si s-au dovedit a fi suficienti.
Cumparaturi. Havanele nu le luati din magazinele specializate controlate de stat. Sunt scumpe, se merita poate doar de dat cadou. Cohiba, Montecristo si Romeo y Julieta sunt frecvente. Totusi, noi am reusit sa cumparam de la un taran (aveti poza mai jos cu el) din zona Vinales, direct de la sursa. Am “vizitat” plantatia, hangarul unde se usuca tutunul. Am negociat cu el si ne-a dat 50 trabucuri, pe susta, la pret neglijabil. Trabucurile nu sunt timbrate, deci daca se iau cantitati mai mari, mare atentie la vama pe aeroport. Romul cel mai bun e Havana Club , dar se gasesc si altele bune. Sa incercati vinul cubanez din fructe, e fenomenal. In rest, multe obiecte de artizanat. Se merita instrumentele de cantat si imbracamintea facuta manual, cu preturi ok pentru noi, salarii pentru ei… O camasa din danteluta, rochie din in cam 15 euro. In rest, tot ce se poate cumpara cu Che Guevara, omul e peste tot si pe orice! eu am luat o moneda serie limitata cu Che pentru colectie, masinute din lemn pentru colectie, sepci cu steluta rosie cubaneza si bandane.
Mancarea. Mancarea specifica e ajiaco, un fel de supa cu legume si carne. Se bazeaza pe peste (in special pargo), orez, pui, porc, fasole si … banane. Este gustoasa, mai au un fel de iahnie de fasole neagra si orez, care e super iummi. Incercati si langusta, yucca cu usturoi si bananele, care se gatesc in toate felurile: de la mancare la desert. Chipsurile din banane iti lasa gura apa. Cerveza (berea) cubaneza este renumita, Nacional. Alte bauturi specifice: Cuba Libre, Mojito, Daiquiri de diferite fructe si champola (cu lapte).
Transport. Pana in Cuba e clar. Avion cu escala. Avionul transatlantic a fost un Airbus 380, foarte mare si impozant. Prin insula te plimbi cu autocarul sau trenul. Noi am ales autocarul. Dar daca va duceti pana jos, la Santiago, va recomand trenul. Se pot inchiria si masini, numai ca drumurile nu sunt extraordinare, indicatoarele rutiere sunt rara avis, iar statiile de benzina nu foarte numeroase. In Havana trebuie sa va plimbati cu taxiurile de epoca, care sunt exceptionale. Nu va recomand transportul in comun, experientele noastre legate de metoda asta nu au fost foarte placute. E drept, e foarte ieftin dar nu e sigur.
Noi am fost in Havana (oras patrimoniu Unesco, trebuie vizitata pas cu pas, mai ales Havana Vieja, Universitatea, Hotel Nacional, plaja, Malecon, cabaretul extrem de scump Tropicana, Plaza de la Catedral y de la Revolucion), Vinales (regiunea Pinar del Rio, unde au cel mai bun tutun din toata Cuba), Cienfuegos (oras colonial, singurul intemeiat de francezi, unde am prins un carnaval de strada), Trinidad (oras patrimoniu UNESCO, cu doua zone: una hispanica si una africana. Arhitectura si plaja de la Marea Caraibelor sunt de vis) si Varadero (nu are deloc de a face cu Cuba, e un fel de Mamaia la noi, chiar cu mai multi snobi si ignoranti). Le recomand cu placere, fiecare cu farmecul lui si din care ai foarte multe de invatat, chiar si din Varadero:))
Ernest Hemingway si Lady Di s-au indragostist de Havana. Si eu. De toata Cuba, de tot ceea ce reprezinta. Vreau sa ma intorc cat de curand si sa impartasesc experienta cu persoane care iubesc “deosebitul” , spiritul si culoarea Cubei.
Am doar cateva poze, ca aparatul digital a crapat din pacate. Mai am poze facute pe film, pe care le voi scana. Un mare regret am in legatura cu vizita de doua saptamani a Cubei. Ca nu am putut face atat de multe poze pe cat mi-am dorit si multe locuri si amintiri au ramas doar in suflet…e un loc de care pur si simplu te atasezi si il traiesti cu intensitate de fiecare data cand iti aduci aminte. Cuba trebuie vizitata in epoca Fidel sau Raul, atat cat e neintinata si isi pastreaza trecutul si istoria in prezent.
Saludos calientes
y
Hasta siempre!
Port Aventura – zone
Sagrada Familia
Port Aventura
soooo punk
in port. 
