And I was thinking to myself this could be heaven or this could be hell… October 7, 2009

Many times I wondered if I’m better off leaving .ro. Don’t know exactly why, just because.
Every time seems to be another reason (mentalities are different and free, people are having fun without any prejudice, know the world, escape the reality from here, run away from responsibility as I understand it here, live my youth more uninhibited, be capable on my own, get into contact with people from all around the world, face another challenge, just be with myself, try to accomplish smth somewhere else bla bla).

It’s not that I don’t have a great life here, that I don’t manage with money, or that t don’t have anything left here or despise smth. Always, but always, when I go on holidays i have the feeling that I’m better suited to live somewhere else but in Romania no. You might say that holidays are holidays and the time is spent is relaxing, etc.

The idea of holiday is more “easy” and you get to know people more shallow and superficially, always kind, funny and the situation changes if you know them better and live amongst them, in good or bad times (God, NOT referring to the marriage stuff). Everyone is different and if you accept that, I think you are ready to live anywhere else.
It’s true that if I leave I’ll miss my family and friends really badly, but if you are certain that this is for you, you’ll try to make the best of it, your family and friends supporting on the side.

My “problem” is that I feel like I’m better off shifting my life as I know it till now (I’ve made the best from my life: family, funsies, friends, adventure, trips, work..) and try to go as I please, to earn life experience, be independent and spontaneous.

Even if I am convinced that I’m not missing smth really now, but I still need to find THAT smth else “out there”. I miss the control over my life I think. Still…“this could be heaven, this could be hell”…
Romanians judge the people all around them, relationships and connections they have are not important. We judge from how others are dressed, where they work, how much they earn, who they are with, what their friends are, what clubs they frequent to the extend of what they do, how they act. Everyone is under intense scrutiny and judgment. If we don’t act and be as they expect us to be, preconception and labeling soon follow.

I have to admit that I feel determined but I’m aware that this decision requires a lot of thinking and I made an exercise: why would I be afraid of going? I realized that I’ve some “points” to clear out for myself and check them out,…like:

- What if I get distant to the persons that really matter for me and who are here. Not talking about Twitter, Facebook, the blog and so on.. I mean the real interaction and support when I’m down, when I miss my family, friends, all the nice stuff (hanging out, family dinners, etc..);
- Afraid of not taking the right decision to be on my own in a foreign country
- Afraid that this decision could be based more on some other reasons like stubbornness and running away than rational thinking;

- What if I don’t manage to get on own there. Maybe I’m unlucky, maybe all will be very competitive, maybe I don’t find the things I need. It’s not like I’m under the impression that everything will be honey there..but still;

- Afraid of change. All the day-to-day stuff that I know now, will change;
- Afraid of starting over in some way. With a master, internship probably and then job hunting if I want to stay some more …

(to be continued I think..)

Flash news August 26, 2009

Am luat permisul pentru A! hooray!

Dupa vreo 4 luni de scoala (multe pauze, intreruperi, concediu) am reusit sa ma programez si sa iau sala+traseu (azi, la Ilioara)!

A fost o scoala muncita, fugarita cand de la serviciu spre moto cand invers! nu ma grabeam sa fac repede repede scoala si sa ma stresez intr-o luna ca oricum motoreta pana in nov-dec nu pot sa imi iau. Deci de acum, pentru ziua mea si de Craciun, pe wish list trec un kit de lant, un cauciuc, niste oglinzi, niste genunchere, ORICE! ) poate il fac din puzzle asa )

Saluti bani aruncati pe haine si alte distractii, acum strangem cureaua, oricum destul de stransa dupa concediu asta asa prelungit si cheltuielile de scoala, echipament etc!

Dar acum am un nou target…nu de vanzari, ci de economii! ) culmea!

Cat despre scoala, o recomand cu placere mai departe! Este vb de scoala lui Cristi Bratovici din Sema Park. Sunt 2 instructori foarte de treaba, rabdatori si de incredere (Cristi si Bobita). Faci pana reciti pe de rost traseul de examen si faci si indemanare, atat cat se poate face intr-un poligon. Au motorete ok, favoritul meu ramane TW-ul care era zdravan pentru traseele de indemanare. E mai scumpa scoala aici decat in alte locuri, dar merita.

in rest, asfalt uscat!

Hard enduro July 20, 2009

Weekend asta l-am trait si mai ales SIMTIT la intensitate maxima! a fost prima mea iesire serioasa pe trasee de cross si hard enduro! m-am imprietenit cu ttr-ul, as fi vrut eu si cu yz-ul, dar sa mai cresc un pic. si la propriu si la figurat. e cam inalt pt mine, dar cred ca m-as descurca dupa ce mai prind ceva experienta am fost la Sarata Monteoru (pe langa Buzau), pe un traseu foarte dificil, pe carari de munte prin padure, cu urcari si coborari, cu gropi pline de noroi si santuri cat casa.. alunecam cam rau prin noroiul ala cleios..nu aveam cizme adecvate ca n-am apucat sa-mi iau, abia dupa concediu sper.

Dupa noroaiele si pantele de la Monteoru, am plecat inspre Dunare ca si cum vanataile pe care le capatasem deja erau de warm up Ne-am oprit cu masina langa intrarea spre comana (cred..) apoi am taiat-o inspre dunare pe dealuri cu terase cam grele, sine de tren, campuri, santuri, etc. Am cazut, m-am ridicat si am mers mai departe razand, cu tot atata entuziasm si incredere. Stiam cand m-am apucat de sportul asta ca de obicei la enduro si cross cazaturile sunt mici si dese, cheia marilor succese

Motociclismul nu numai ca imi place foarte mult, mi se potriveste. de multe ori mi-am demonstrat ca atunci cand crezi foarte tare intr-o pasiune, esti sau devii foarte bun, ai taria de a continua pe drumul care iti face placere si care te reprezinta ca personalitate. eu consider ca m-am descurcat foarte bine avand in vedere traseele, dar cel mai important cred ca e curajul, increderea in sine si dorinta de a mai practica. am o satisfactie foarte mare cand urcam sau coboram un deal dificil, imi venea sa urli de bucurie push the limits… de cate ori am cazut ma scuturam un pic ca eram cam ravasita in tot praful si noroiul ala, radeam de mine, evaluam greseala si o luam mai departe cu zambetul pe buze. simteam oboseala si un pic durerile, dar nimic nu conta atata timp cat venea un alt deal, o alta coborare etc. ma concentram si uitam de tot.

Funny a fost la Sarata Monteoru cand au trecut cativa baieti pe niste  ktm-uri care se uitau mirati si oarecum extaziati asa ca exista si fete care se innoroiesc pe motoare de enduro/cross si nu doar la tv dupa ora 24 la lupte cu noroi/miere etc ))) sau ca exista fete care nu bocesc si vor acasa dupa prima cazatura

cel mai tare ma enervam ca nu greseam la urcari sau coborari grele, nu cadeam, imi ieseau bine si fara frica si ma impotmoleam la cele mai usoare unde imi pierdeam concentrarea sau aveam prea multa incredere. Motorul (indiferent de tip, dar mai ales vitezana si cross/enduro) te fura imediat, iti da aripi si incredere ca il controlezi perfect si ajungi sa vrei mai mult, sa sari nu stiu cum, sa mergi mai tare si te fortezi la chestii simple si fix atunci iti demonstreaza ca poti sa exagerezi si buf/zdrong/pleoshk in strada/sant/noroi/damb/vale/deal.. etc

trebuie sa te cunosti foarte bine si sa te controlezi. eu am plecat cu o lectie foarte importanta. partial o stiam deja de la senzatia pe care mi-o dau motoarele de strada. Vreau Hornet sau Monster in principiu, dar mi-ar placea mult si o Super Moto, asa de joaca. o sa vad in toamna ce oferte vor fi si cum vor evolua preturile.

Pana la motoarele de strada, stiu clar ca vreau ceva de cross/enduro pentru coclauri, sa ma mai invat cu mersul pe 2 roti, sa ma controlez ca temperament, nerabdare si nebunie

Azi am facut un test pe Facebook care zica ca-s “confident — or at least, confident in my self-expression, and this often leads to confidence in all things”. este perfect adevarat si demonstrabil

pe platforma

dupa primul razboi

operatiunea innamolirea

la inceput de drum

harta buzau

time out

prin padure, langa dunare

coclauri in drum spre dunare

roz, negru sau gri. sau nevermind April 28, 2009

De multe ori m-am intrebat cum as fi fost acum daca as fi facut (la un moment dat) alte alegeri. Nu regret nimic din cum si din ce s-a intamplat, dar de multe ori mi-a trecut asa un posibil fir epic prin minte, un scenariu din miile posibile oricum.

Daca il vedeam mai roz, ma gandeam ca nu, oricum nu se intampla asa. Daca il vedeam prea negru, las’ ca-s bine acum. Daca il vedeam gri, tot las’ ca-s bine acum. Ciudat cum incercam sa ne dovedim noua ca am facut cele mai bune alegeri. Nu ne mintim, ci pur si simplu nu luam in calcul ca alte variante ar fi fost mai bune si ca am gresit si izgonim imediat acele ganduri. Nu e vorba de regret, e vorba de asumare constienta sau inconstienta a unor decizii.
Consider ca am facut alegerile care, la momentele t0,t1, tn…mi-au adus cele mai multe beneficii (mai bine satisfactii, ca parca beneficii suna prea concret) si pentru care eram pregatita.

In general, alegerile pe care le facem in viata depind de noi, altele le fac altii pentru noi, devenind alegerile lor, apoi noi alegem si tot asa. Un lung sir de alegeri: bune, proaste, roz/gri/negre sunt alegeri. Cred ca nicio alegere nu poate fi buna sau proasta ATUNCI, ci doar evaluata ULTERIOR, cand putem invata ceva. Nu inseamna regret, inseamna concluzionare.

Cele mai multe alegeri depind de noi, de ce ne dorim atunci pe moment, ce ne dorim pe viitor, de dorintele pe care ni le punem la ziua noastra cand suflam in lumanari sau de rezolutiile stabilite in seara de Revelion, sau pur si simplu: de conjunctura in care ne aflam. Nu tine de aliniamentul stelelor, nici de horoscopul zodiei pe anul ala, nici de caluti rosii feng shui. Nu de elemente externe noua la care incercam sa ne adaptam si de la care incercam sa gasim un raspuns sau o solutie pentru alegerile unora sau ale noastre.

In cazul unor alegeri mai putin fericite, ca sa nu zic proaste (sunt o optimista convinsa, nicio alegere nu e neaparat proasta sau rea, ci perfectibila ) si daca rezultatele nu sunt cele asteptate de noi atunci cand am luat o alegere, inseamna ca nu am gandit-o pana la capat, ca am gresit si trebuie sa facem o alegere noua (cand ne-am dat seama de consecintele altei alegeri).

Nu exista scenarii prestabilite care sa ne consoleze. Eu chiar sunt de parere ca norocul ti-l faci singur, asa cum si alegerile tin de tine si nu treb gandite prestabilit, ca retetele universale nu functioneaza. Dupa principiul think global, act local .

Viata e produsul alegerilor noastre, nu un destin scris in stele, in palma, etc. Desi e la prima mana e normal sa crezi asa, mai ales ca poti sa atribui incepand cu faptul ca te-ai nascut in Romania, ca parintii au sau nu bani, sa atribui tot destinului. E usor si tu nu ai nevoie de batai de cap.

Alegerile noastre sunt ceea ce ne definesc. Si in lume, dar mai ales, in fata noastra. Daca eu aleg asta, pai ASTA imi asum si stiu ca ASTA va spune ceva despre mine. Atunci sau dupa. De multe ori, mai intai trebuie sa fim noi pregatiti pentru alegerile noastre si apoi altii. Daca noi nu le intelegem si le luam in virtutea inertiei, apoi nici altii nu le vor intelege si vom ajunge ca alegerile sa nu zica NIMIC despre noi sau sa zica TOTUL.

Am gandit, am scris si am ales sa fie un post cliseistic si heirupist

simplu vs complicat April 20, 2009

Cum am spus si in postul trecut, lumea e facuta din oameni simpli si complicati. Cei simplii prefera suprafata, cand tot ceea ce se poate imparti se imparte in alb si negru, iar ceea ce e profund, e ignorat si trecut in plan secund. Doar din dorinta de a gandi ne-complicat, de a te ascunde, de a nu-ti complica viata, de a nu lupta si de a gandi totul la prima mana. Cei simplii traiesc in imediat, intr-o hotarare si nehotarare permanenta, toate luate pe moment, in virtutea evenimentelor imediate la care iau parte si pe care le provoaca ca asa li se pare lor ca trebuie sa fie cursul evenimentelor. Sunt egoisti si traiesc in acest imediat, pana cand imediatul le rade in fata, iar clipa ii copleseste si tot ceea ce era alb sau negru nu mai poate fi demarcat clar.

Complicatii sunt cei analitici, care, mai mult decat oricand, doresc a da un sens fiecarui gest, de a interpreta si de a trece si a privi mai departe de aparente si ganduri la prima mana. Complicatii nu fug, iau lumea in piept si isi asuma responsabilitatea pentru ca a trai viata inseamna tocmai a-i tine piept si nu a abandona barca  atunci cand ti se pare ca ia un pic de apa. Si chiar daca ia apa, cauti mereu vesta de salvare intai, inainte de a sari in mijlocul oceanului. Oceanul pare la inceput cea mai buna solutie de scapare, de rezolvare a tututor problemelor, dar soarele arde si mai tare cand esti in apa, iar cineva nu poate inota prea mult fara vesta de salvare. Intotdeauna complicatii isi dezvolta potentialul, indiferent de circumstante, pentru ca stiu sa lupte si sa traiasca atat momentul, cat si ceea ce va veni dupa. Sunt educati in a stii ceea ce isi doresc si de a imprima vietii un anumit ritm, care bate din ce in ce mai tare, crescent, chiar daca la inceput abia se aude.

Simplii, prin comportamentul lor, sunt in stare sa strice tot. Nu se gandesc la consecinte, nu se gandesc la ei si la altii intr-un ALT moment decat atunci, iar deciziile vin si sunt luate in valtoarea evenimentelor. Se actioneaza la suprafata pentru ca la suprafata isi cauta justificarea actiunilor. Suprafata le confirma deciziile, ceea ce vor sa auda. Iar daca cineva vrea sa isi confirme ceva, atunci cu siguranta isi va confirma, va actiona in virtutea demonstrarii, nu in virtutea gasirii contrariului care ii deranjeaza si le destabilizeaza imediatul in care traiesc.

Cel putin pentru moment, vor cauta confirmarile la tot pasul, egoismul certificat in care trebuie sa isi demonstreze ca au procedat bine, pana cand realitatea vine peste ei si ii ia pe nepregatite, tocmai acel imediat in care se simteau foarte bine ii surprinde si atunci se gandesc ca ceea ce e la prima mana, nu e mereu valabil, nu este o reteta a fericirii si a ceea ce conteaza in final. Ritmul selor simpli e diferit, este un bum initial, apoi bum-ul se estompeaza, iar imediatul se obisnuieste cu ritmul si nu mai poate fi auzit.

Simplii nu comunica, iar cu cat se simt mai apropiati de cineva, cu cat le este mai greu sa comunice, pentru ca le este frica de interactiune, interactiunea inseamna instabilitate pentru ei, frica ca deciziile sunt destabilizate, ca vor fi influentati si ca CEVA-ul, pentru ei atat de simplu, brusc nu ar mai fi simplu si lor le-ar fi din ce in ce mai greu sa isi demonstreze ca procedeaza bine. Nu au nevoie de cineva care sa le infirme imediatul de care acum cred ca au atata nevoie.

Daily rush April 4, 2009

Cred ca in ultimul timp devin din ce in ce mai mult un fel de adrenalin junkie. In cele mai diferite sensuri. Ma refer si la nevoia pe care o resimt de a ma arunca cu parasuta din primul avion, de a merge cu o viteza incredibila si de a ma da pe o roata, dar si la nevoia de a ma afla constant intr-o stare de nestare si surescitare fizica si psihica.

Am o energie debordanta, nici cand stau, nu stau de fapt. Suna complicat, stiu. Pe lumea asta exista oameni simpli si complicati. In general, cei complicati nu pot fi cititi usor, isi complica viata tocmai pentru a o trai la maxim, se bucura intens de orice experienta si au o sete de cunoastere care cu greu poate fi stapanita. Si apoi mai este controlul. Mi se spus ca sunt control freak, va explic mai jos de ce sunt de acord .

Cred ca am devenit dependenta de un anumit “rush” al vietii care ma inconjoara. Nu pot sa stau locului si mereu ma suprasolicit. Sunt si traiesc un “bazdac” continuu. Poate si de aici poreclele Musonica sau Duracell.
Lasand la o parte definitiile comune pentru un adrenaline junkie (indeplinite oricum) mi-am dat seama dintr-o discutie cu o prietena, ca mai exista si forme mai subtile ale acestui “fenomen”. Sunt forme evidentiate in comportamentul de zi cu zi, dar in acelasi timp subtile si extraodinare.

Avem tendinta de a crea complicatii, scenarii sau interpretari ale unor crize sau persoane, facute constient sau inconstient. Pentru ca avem nevoie sa “figure things out”, sa ne ambalam tocmai pentru a declansa in minte si corp un fel “rush” caracterizat prin stres, excitare si iesire din cotidian, de dragul de a face lucrurile altfel…Am realizat ca exista o nevoie continua de provocare, fie data de persoane, fie de experiente “who/which keep us going and alive”.
Fizic, din prea multa energie, ma ambalez repede, imi asum riscuri. Uneori cred ca ar trebui sa iau cursuri de anger management si sa practic free running in loc de sala sau aerobic.

Din fericire, traim intr-o societate competitiva care acum valorifica acest gen de comportament. Te face mai eficient, alert si constient de sine si cu randament mai mare. In plus, din ce in ce mai multa lume incearca sa armonizeze stilul “de birou” cu stilul “after work” prin activitati cat mai diferite, care ii pot oferi sentimentul ca duce o alta viata, care il energizeaza si ii da puterea si creativitatea zilnica.

Cred ca oamenii “complicati si adrenalin junkies” prezinta si un soi de teama de necunoscut tocmai prin dorinta de a cunoaste cat mai mult … din necunoscut. Suna paradoxal, dar chiar aici se manifesta controlul. Decat sa vina necunoscutul peste tine, mai bine te intalnesti tu cu el, in termenii tai. In societatea de astazi, toti suntem adrenalin junkies intr-un fel sau altul, in final fiind doar o problema de gradare.

Free running

Sibiu-Capitala Distractiei de Weekend May 14, 2008

Reteta pentru un weekend fabulos departe de casa:

- Se iau doua prietene cu spirit de aventura, o masina, libertate si chef extraordinar de distractie si nebunii. Mai complicat cu drumul, ne-am oprit la PitStopuri la Brasov si Fagaras (bunicii Ruxandrei) pentru fripturi si sarmale. Drum foarte prost de la Brasov pana la Sibiu – e in lucru si sunt semafoare, am mai prins si grindina. Dar mi-a placut sa conduc altceva decat Bondocul meu si sa pot sa apas ca lumea cu piciorul pe acceleratie. Vrrrumm!!

- Se condimenteaza cu o plecare la Sibiu si bani seriosi de cheltuiala. Sibiu e un fel de “Mamaia a Ardealului”. Ciorba de exemplu e 8-9 ron. O noapte la Old Town Hostel e 45 ron/noapte/pers si sunt cam vreo 5-7 paturi in camera. Noi am platit la pensiune 85 ron/camera/noapte ceea ce e foarte bine. E adevarat, nu era chiar in buricul targului, dar aproape de centru. Numai ca noua ni se parea mereu departe ca mereu ne rataceam pe stradute cu masina. DA, deci clar vreau un GPS de ziua mea ) PS: Am facut atatea nereguli de circulatie ca nu nimeream straduta care trebuia! Apoi am mers perpedes si din cauza grijilor cu parcarea si stradutelor lor care, nu aveau placutele cu numele la inceputul strazii, ci pe la mijloc:)) Dar a fost fun, ca am vazut si alte parti ale Sibiului fara sa vrem chiar.

- Se asezoneaza cu iesit din terasa in terasa, din straduta in straduta, din club in club, din turn in turn. Nici nu am ajuns bine vineri, ne-am cazat si am plecat la colindat. Nu va recomand restaurantul/bar/terasa de langa Hostelul Old Town din Piata Mica. Ciorba de vacuta vedeai prin ea si nu era gustoasa, iar tochitura nici atat. Dar am mancat ca ne era foame. In schimb, am mancat excelent la Pivnita cu Vinuri, la Pasajul Scarilor. Un restaurant foarte intim si micut, cu specific german/austriac. Gulas de nota 10 si musaca. Si suc de mere cu apa minerala la carafa. Zuper. Meniul nu e foarte mare, dar mai bine putin si foarte bun. Am vizitat tot ce se putea, imi pare rau totusi ca nu am ajuns la Muzeul Astra. Dar cel mai mult am vizitat bancile din Piata Mare duminica, ne-am incarcat cu soare, poze si voie buna! Nu ne mai venea sa plecam. Admiram lumea, pasarile, fantana, cladirile. Palatul Brukenthal nu m-a impresionat mai deloc. Colectia de picturi e frumoasa, dar cam plictisitoare. Ori eram noi prea obosite. Trebuie vizitat neparat turnul de la Biserica Evanghelista! Foarte multe scari de urcat, peisaj ca din “Indiana Jones”! ) Cand ajungi sus, vezi Sibiul in toate directiile. E mult curent, dar ies niste poze super. Club de “vizitat”: Chill Out. Hai si Liquid. Chill Out e in Piata Mica, langa Old Town Hostel. E in acelasi lant cu Studio Martin si Kudos. Asta ca sa se inteleaga specificul. Nu o sa prea vezi cefosi si burtosi cu ochelari D&G si lanturi la gat. Oameni faini, preturi ok. Vineri am fost acolo la Raresh care a umplut clubul. Intrarea de obicei e 10 ron. Sambata am revenit pentru party Dresscode Red, povestesc mai jos. Warm-up aici, mai ales cand te imprietenesti cu barmanul si un pic cu managerul ) Apoi am plecat in gasca cu niste belgieni faini in Liquid. Un club fitos de care mai auzisem. Muzica si oamenii nu se pot compara cu Chill Out, dar a fost ok, destul de fun. Hore si latino remixate, muzica extrem de comerciala. Bine ca nu eram singure. Multi tarani, dar noi ne-am distrat in gasca )

- Se amesteca bine cu un pic de shopping. Nu ne-am putut abtine, evident. Am avut ca scuza petrecerea din Chill Out de sambata noaptea, care avea Dresscode Red. Urasc culoarea asta, dar am descoperit ca imi venea chiar bine. Logic ca nu aveam nimic in bagaje rosu, asa ca am plecat la vanatoare:)) Rezultat: bluza rosie funky de la Fox si pantofi Fly London din Outlet1 (Promenada Mall)!! Definetely a place to visit! Preturi ok la incaltaminte si foarte misto modelele. funky asa. Dar la haine nu pot sa spun acelasi lucru. Evident, mi-am cumparat si niste cercei, doar nu ratam asa ocazie. Si eu si Ruxi. Cercei “de Sibiu”. In schimb, am ratat sa-mi cumpat magneti de frigider, sa-i pun la colectie. Data viitoare

- Se ornamenteaza cu un barman de treaba, bauturi pe moca, gasca de turisti straini si dans pana la 7 dimineata. Oare cum sa nu se imprieteneasca lumea cu 2 tipe misto, destepte, fara fite si departe de casa? In Chill out am cunoscut si o gasca de belgieni foarte misto, veniti in vacanta in Romania. Fusesera in Retezat si apoi la Sibiu. A fost asa, o indragosteala “permanenta” de 3 zile: de oras, de distractie, de Chill Out, de dans Ne-am simtit super bine, somn doar vreo 4 ore in 3 zile! asta spune tot!

- Se pune la copt intr-o pensiune draguta, destul de ieftina si cu nume de motel dubios “Emigrantul”. Pensiunea e pe Calea Cisnadiei, e mare, cu un corp de cladire mai veche si unul nou, inclusiv cu piscina. Care la vara ii dau drumul, dar e foarte bine de stiut. Sunt multe camere, destul de ieftine. Camere de 2 paturi la 85 si 120 ron. Loc bun de venit in gasca si nu numai. E curatel si ingrijit. Nume de motel dubios, de pe marginea soselei, dar in realitate e chiar ok. Mai ales cat am stat noi “in casa”. In plus, daca nu vreti sa mergeti mult pana la un club, peste drum de pensiune este “Club Gaudi”. Pare de fite. Dar era prea usor pentru noi de ajuns la el, noi trebuia sa simtim ca plecam si ca ne si ratacim:))

- Se lasa in cuptor 3 zile la foc intens si se indulceste dupa gust cu somn in Bucuresti. Inapoi in Bucuresti. Ma simt altfel, incarcata cu energie pozitiva, incredere si ganduri noi de “duca”!

Poze next: Enjoy!

OLD and NEW March 26, 2008

Prieteni vechi

Prieteni noi

Principii vechi: “Nu face ce tie nu-ti place” si “Invata din orice experienta, nu regreta nimic”

Principii noi “Lasa-i pe altii sa invete din experientele tale si fii ok cu asta”

Perspective de viata noi

Locuri noi de hang out

Daca e sa spun ceva care am invatat in perioada asta, e ca am invatat sa apreciez mai mult prietenia. Una dintre concluzii. Alta concluzie ar mai fi comunicarea. Desi vorbesc mult, acum am vorbit si mai mult. Si m-a ajutat, m-am eliberat. Prietenii sunt aici sa te asculte. Nu neaparat pentru sfaturi. Ca pana la urma, tot tu stii cel mai bine.

Tot pe tine te asculti in ultima instanta. Dar daca vorbesti, iti dai si singur raspunsul. Pe care credeai ca nu il ai.

Nu credeam in faze dintr-astea ..de prin filme adunate, dar am invatat pe pielea mea.

M-am schimbat prin oamenii care m-au inconjurat si care ma inconjoara acum. Am iesit un pic sa ma privesc din afara si am realizat si am tras niste concluzii. Principiul meu dupa care m-am ghidat toata viata de pana acum e ca trebuie sa inveti ceva din orice. Din orice experienta, ori om. Fie ca inveti ceva despre tine, fie ca inveti despre altii si raportezi la tine.

Am realizat ca am ajuns sa fiu un “case study” pentru apropiati. E pe principiu “Sprite”. Cum invat eu de la altii, asa invata si altii de la mine. Nu e ceva de care sa te rusinezi. E pur si simplu a fact of life. Ti-a venit si tie randul. Si e placut. E un sentiment ciudat la inceput, placut dupa, mai ales cand iti dai seama de el asa cum mi-am dat eu. Ce fain e sa te analizezi pe tine, sa te compari pana sa ii compari pe ceilalti.

Eu am aflat cum sunt eu, ce vreau eu. Si e prima data. Am aflat ce imi place si ce trebuie sa moderez, nu am zis sa schimb. Cred ca fiecare ar trebui sa aiba momentul asta. Pana sa ii judece pe altii, sa se judece pe sine.

Poti sa ii asculti pe altii vorbin despre tine cat vrei tu, dar cel mai mult conteaza parerea ta despre tine, your own review. Esti cel mai bun critic si cel mai tare fan al tau!

Concluzia?! Eu m-as indragosti de mine

In deplinatatea masteratelor mintale.. October 19, 2007

De 2 saptamani sunt la master – constructie politica si management electoral la snspa. Credeam si speram intr-un fel sa scap de cladirea aia, dar acum mi-a trecut.

Cunosc si etajul de politice si, cel putin, am schimbat sictrirul secretarelor de la comunicare si de proasta organizare a fac. O minune – astia de la SP au casierie si nu ma mai duc la banca pt 50- 100 mii.

Profi super ca Bulai si Parvulescu, cu mult timp de stat la ore, chiar si peste. Am uitat cum e. La comunicare veneam noi si nu veneau profii. Materie multa, ma simt uneori cam depasita, avem mult de recuperat si de amintit.

Ciudat sentiment la master. Colegi putini, cu care teoretic, as avea multe in comun…Sa vedem. Deocamdata ii vad pe rand…

La Parvulescu miercuri am fost 5, in decanat s-a tinut cursul. Sedinta de briefing.

Sper ca sunt si sa raman cu bine in deplinatatea masteratelor mintale, se anunta perioada grea. Nu credeam ca o sa-mi reinnoiesc asa repede abonamentul la bcu.

SanatateaTV – prima televiziune online dedicata sanatatii! October 12, 2007

Miercuri, 10 octombrie, BrandSetter a lansat SanatateaTV – prima televiziune online dedicata sanatatii!

Suntem foarte mandri de ceea ce am realizat, intr-un timp relativ scurt. De la idee la implementarea ne-a trebuit ceva, dar acum ca vedem bebelusul cum creste ne face si mai impliniti!

Prima balba a Alexandrei, primele filmulete incarcate cu emotii, mailuri la baietii de la site pline de nervi, intarzieri la interviuri, cautari de subiecte cat mai actuale, primele articolele in presa, primele parteneriate!

Lansarea a fost mama tuturor emotiilor, dar am trecut cu bine! Poze de la lansare si mai multe detalii aici.

As vrea sa multumesc si sa spun ca sunt extrem de mandra de toata lumea care a muncit la acest proiect!

In ordinea numerelor de pe tricou: Alexandra, Roxana, Carmen, Andrei, Sorin, Vlad, Simona V., Sorin.