Romantism vs internetism

17 Jul

Ma gandesc de cateva zile la soarta romantismului si in ce s-a transformat el acum. Chiar nu ne mai putem bucura de un sms imprevizibil, de o invitatie la film, de un rasarit de soare, de declaratii naive despre viitor si de o floarea soarelui de pe camp in loc de mult prea uzatii trandafiri?

Observ ca in ultima vreme, insetata de sirop, am inceput sa mi-l doresc din nou. Sa ma bucur de el si sa citesc in orice coincidenta un semn, o interpretare care asteapta sa fie data.

Oare romantismul se practica doar in cupluri sudate, care vor sa impresioneze sau sa se recucereasca si il folosesc ca metoda de “hai sa rupem rutina”? El nu mai poate fi folosit ca metoda de a cuceri pe cineva pentru ca pur si simplu nu mai stim sa reactionam? Exista mereu raspunsul “vai ce dragut e…” si apoi blank total. De ce sa nu existe si privirea pierduta, mandra si plutitoare, piciorul ridicat si sarutul de recunostinta ? De cele mai multe ori reactionam la fel ca atunci cand vedem un catel dragut pe strada.

Nu mai suntem construiti sa ne bucuram de romantism. Eu am realizat ca imi doresc sa incerc din nou din “prajiturile insiropate”, de feelingul pierdut si imprastiat. Pentru scurt timp am reinvatat ce inseamna sa ma bucur din nou de culorile marii si nisipul pieptanat la rasarit, de sezlongurile ude, de bomboanele cu ciocolata si de videoclipuri Themed rain de pe VH1. Momente ca astea iti dau sentimentul ca le ai si le poti cuceri pe toate printr-un zambet, o amintire, un dans, o melodie.

Am realizat ca mi s-a facut dor de coincidente, de scrisori si sms in care nu spui nimic, dar spui totul, de scrapbook cadou, de colier facut din scoici, de cort si tequila, de poze drept martisor, de inghetata cu capsuni si cu 2 lingurite, de muzica ce trezeste amintiri, de momente number one fan, de filme romantice in pat, bluesuri la partyuri, dansuri perfecte de cuplu, de buchete prinse, de dimineti mahmure in vama, inel de piele, wish book, de plecari spre destinatii izolate si rupte de lume..

De ce e asa de dificil sa fii romantic sau sa primesti romantism? Acum totul pare siropos si nedigerabil. De ce totul trebuie sa fie …conformist? Pana si daca spui ca esti o persoana romantica, romantic suna urat, invechit si ciudat, ceea de care ar trebui sa ne ferim ca ni se apleaca ca dupa o masa copioasa. De ce preferam rush life-ul si viata fara dulcegarii, iar cand suntem pusi in situatia de a fi romantici nu stim cum sa ne comportam, ne blocam si ni se pare corny, ne uitam in stanga si dreapta la metrou sau in parcare sa vedem daca nu cumva a vazut cineva cum ne-am inrosit. Nu mai suntem dispusi sa acceptam nimic din ceea ce ne-ar face vulnerabili si sensibili.

Acum, cand intalnesti o persoana, nici nu discuti prea multe fata in fata, ci ii ceri id de messenger si, eventual, un numar de telefon. Ne ascundem in fata unei realitati care ne permite sa ne ascundem. In loc de zambet strengaresc si imperfect ne multumim cu un smiley, cu mistouri si linkuri in loc de declaratii si reactii…acest gen de relationare are farmecul lui, dar nu poti comprima realitatea la doar atat..nu poti comprima o personalitate la reactii prestabilite. Se incurajeaza comoditatea si intimitatea extrema. Eu tind sa atribui o utilitate superficiala si naiva. E frumos la inceput, iti permite sa descoperi o persoana, iti da imboldul de a vrea mai mult si de a o cunoaste cu adevarat. Asta imi place. Pregateste terenul si suscita interesul..e ca o  felie de tort, de la care mananci ce iti place mai putin intai, ca sa lasi la urma ce-i mai bun.

Lumea se ascunde prea mult, eu nu pot sa vorbesc despre mine si despre lucruri importante mie fara sa privesc o persoana in ochi. Reactie, mimica, atentie, sinceritate. Nu trebuie sa fie un joc artificial, care iti permite sa joci atatea caratere. Trebuie sa fie un joc care sa iti permite sa te joci…doar pe tine, asa cum te arati tu lumii. Iar romantismul despre asta e vorba. Despre cum esti tu in preajma celuilat. Cu perfectiune si imperfectiune, cu rabdare si nerabdare, previzibil si imprevizibil.

Theme songs:

Sixpence None The Richer – Kiss Me

The Cardigans – Lovefool

Advertisements

One Response to “Romantism vs internetism”

  1. Rux July 19, 2008 at 9:47 pm #

    ti-e dor sa daruiesti…iubire…
    mie mi-e dor sa nu o mai risipesc, sa o dau si sa fie primita, dar mai ales ceruta!
    ne e dor sa ne indragostim ca sa putem darui, asta ne intregeste si in insufleteste…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: