de prin moto adunate…

In periplul meu poligono-motociclistic s-a intamplat o minuneee 🙂 am mers cu pasager! ciudata maimuta, turbata la gratii :))

Cand mergi ca pasager mult timp, nu discutam de cat de riscant este, dar ai o alta senzatie. cand le cunosti pe amandoua, abia atunci incepi sa o pricepi pe prima.

De multe ori auzi persoane care au inceput ca pasager, apoi dupa ce si-au cumparat motor nu au vrut sa ia alte persoane in spate. e un pic culmea privit din afara, dar trebuie sa treci prin prima faza ca sa intelegi riscurile, nebunia si ..pasiunea. Riscurile nu le discut, cred ca fiecare ar trebui sa fie constient cand isi incredinteaza viata in mainile cuiva si ce inseamna asta. Trebuie sa fii cu mintea limpede si sa evaluezi situatia, daca merita sau nu curiozitatea sau oricare al motiv l-ai avea. Nu vorbesc doar de incercat, ci si de mers a la long ca pasager. Oricand se poate intampla ceva, aici nu exista ca ai mers o data. Fiecare are motivele lui atat cand ia pe cineva ca pasager, ca si atunci cand te urci ca pasager.

Cand imi voi lua motocicleta, primul lucru pe care il voi face va fi sa imi dau scaritele jos. CEL PUTIN UN AN. nici dupa nu garantez ca ma voi razgandi, dar nici nu discut in primul an. si nu doar pentru mine, ci pentru oricine ar dori sa imi probeze motocicleta. Mi-a placut cu pasager…in poligon 🙂 eram incordata la inceput, dar dupa nu am mai avut nicio jena si chiar mergeam mai agresiv decat faceam jaloanele pana atunci. ceea ce mi-a dat de gandit. am primi laude referitoare la cum merg in general pe moto si aprecieri ca nu mi-a fost frica sa merg cu pasager, chiar m-am descurcat f bine. Nu frica imi e, dar am responsabilitatea faptelor mele si garantia increderii in fortele proprii.cu toate astea..am luat decizia de a nu lua pe nimeni si de a nu fi responsabila pentru nimeni decat pt mine.