Archive | hobby RSS feed for this section

MY best of it.

1 Feb

I made a decision to temporary put myself on the first place. And adventure. And long forgotten hobbies (like photography). Not family, not bf, not work, not friends, not sports, not money, etc. This was easy, but what came out of this wasn’t, or isn’t to be more exact. When I first started to think about solo traveling in Thailand nobody took me for real, maybe they knew I was too tightened to life here and I was speaking gibberish. But face it, I don’t really have (for now) REAL responsibilities, except for my own happiness and how I manage that, through me and through others around me. I’m not blind, people around me have great impact on me and I have great impact on them, but too many times I was thinking about the consequences of this fact and made decisions under this influence. All I want now is to take some time, spend it with myself. I was asked some time ago which was my superpower. I thought that I needed time to figure this out, but I already knew what was it: just being myself and being able to let myself go in the same time. Sometimes I look like sleepwalking through my life and sometimes i am more sober and capable that i ever thought i could be. This situation is no exception.

People around me acted as if “it will pass”, “it’s just a phase she is going, she won’t really see it through”. But I did. I (tried) to explain my decision to people important to me, I talked to my boss, I bought plane tickets. Then, people RE-ACTED. Some reacted good, much better than I expected them to (parents, colleagues, boss-btw, thx a bunch, guys!), some re-acted bad and made me (not to rethink my leaving, as they would have wanted), but made me sad that they weren’t there for me, that I couldn’t share the excitement, that they couldn’t be glad for me and that they couldn’t see my decision as a sign of a REAL step in sobering myself.

Maybe it’s just me, but when you are in a relationship you don’t “breathe” only that relationship. You need to be able to breathe by and for yourself, as an individual, as a part of a whole, in order to be able to breathe inside the relationship. Why can’t we just be relaxed and feel at ease with the other’s way of being even if it is different than ours? Why can we accept that THIS brings people together much more than trying to sculpture the other as you want him to be..

I let myself once be influenced and the result was that I didn’t do what I felt like doing. Back then, I was thinking too much with my heart, ignoring what my guts and mind were saying.. I don’t really regret it in the mean way, but now, a couple of years later, I still think about that moment like of a lost train or bad inspiration and I wished then for myself that I wouldn’t do this again, that I will listen to my guts, heart and mind. IN THE SAME TIME, hopefully. Life doesn’t give us any guarantees, I realized that. we only take leaps of faith or make decisions that we must assume for ourselves. What ever this means. I have to always think ahead and live my life as I know best.

Even if I don’t leave now, this feeling won’t stop, I won’t be able to take some time for me and my staying here, now, isn’t/won’t be a guarantee of a future whatsoever anyway. I’m certain that in one way or another, my leaving like this will definitely mean a change for me of some sort. And for others impacted. I’m no fool. As I can change perspective, everybody can do the same. It will enrich me and I’ll definitely find more goods than bads in the end, and if less fortunate things happen, I’ll make sure that I’ll find the courage and power to congratulate myself because I went through this by making the best of it. MY best of it.

Please note that ..”Life begins at the end of your comfort zone” – Neale Donald Walsch

Photo source

selected pics from turkey

27 Oct

more to come

Book day

31 Aug

I’ve seen lately that i don’t have enough time to read and sometimes when i feel like reading i don’t find smth really suited for exactly that moment. it’s bullshit and i realized yesterday it’s a lame excuse i keep telling myself as my nightstand (not to mention book stand) is  filled with already read books or ready to be read..

so, i needed a bump.

Starting today i enact a day per month or  every two months (it depends on how many books i bought last time and finish) to buy books!  online or from a book store. nevermind.  so, today was my first BOOK DAY and i spoiled myself by spending on two books! 😀

It will take a while until my order is here, but the books worth waiting. Anyway, i still have to finish the final chapter of  “Porno” by Irvine Welsh.

Book day 1:

  • What would Google do? here
  • God Explained in a Taxi Ride here

Ontopics:

– for finding good reviews and recommendations on books, check out Bookblog!

– for buying and also supporting social campaigns to encourage reading and so on, check out The World Changing Shop.  by bookblog.

Later edit

– for listening to interesting people talking about their favorites books, check out the Bookmark Project

Pics for the nearly weds

24 Apr

when my friend Roxana told me at the end of last summer that she wanted me to do a pre-wedding photo shooting this spring, i was so damn proud and excited and took this thought into great consideration, i guess in order to be prepared in a way when the time came :)) not to mention that i tried to come up with some ideas for the outdoor shots (place, concept etc).

Anyway, this crappy weather that has been going on for the last few weeks (rain, cloudy, sunny, rain again…) let me with little choice, being determined that the first sunny day is ours to shoot, somewhere green and colorful ! so, that day was last Sunday.

Take a look at the excited nearly weds! me so happy that I’ve managed to surprise their happiness the first time I grabbed the camera for this kind of “special requested” shooting 🙂

Selection:

Selection from Switzerland #1

19 Apr

Finally, i’ve managed to find some time to select and post on my Deviantart gallery a couple of pics from the Switzerland holiday (Dec 09-January 2010). More to come soon, as the ice was broken now 🙂

Results: Luzern city, one of the most beautiful  and a great panorama from Sigriswil, looking like The Eye of Mordor from LOTR.

Gallery Switzerland #take 1 🙂

Deviantart gallery

Flash news

26 Aug

Am luat permisul pentru A! hooray!

Dupa vreo 4 luni de scoala (multe pauze, intreruperi, concediu) am reusit sa ma programez si sa iau sala+traseu (azi, la Ilioara)!

A fost o scoala muncita, fugarita cand de la serviciu spre moto cand invers! nu ma grabeam sa fac repede repede scoala si sa ma stresez intr-o luna ca oricum motoreta pana in nov-dec nu pot sa imi iau. Deci de acum, pentru ziua mea si de Craciun, pe wish list trec un kit de lant, un cauciuc, niste oglinzi, niste genunchere, ORICE! :)) poate il fac din puzzle asa :))

Saluti bani aruncati pe haine si alte distractii, acum strangem cureaua, oricum destul de stransa dupa concediu asta asa prelungit si cheltuielile de scoala, echipament etc! 🙂

Dar acum am un nou target…nu de vanzari, ci de economii! :)) culmea!

Cat despre scoala, o recomand cu placere mai departe! Este vb de scoala lui Cristi Bratovici din Sema Park. Sunt 2 instructori foarte de treaba, rabdatori si de incredere (Cristi si Bobita). Faci pana reciti pe de rost traseul de examen si faci si indemanare, atat cat se poate face intr-un poligon. Au motorete ok, favoritul meu ramane TW-ul care era zdravan pentru traseele de indemanare. E mai scumpa scoala aici decat in alte locuri, dar merita.

in rest, asfalt uscat! 😀

iReadfaces by Cristian Radu

5 Aug

Vineri, inainte de a pleca la mare, am trecut cu Ruxandra (cu tupeu si curiozitate) pe la Cristian Radu. Cum am ajuns la el si de ce?

Eiii bine, acum ceva timp am inceput sa ma documentez pe net despre proiectele fotografilor romani, ce fac ei si ce as putea sa fac eu diferit. Spre suprinderea mea, nu sunt mult proiecte de acest gen si putine sunt cele care m-au atras si in care m-am regasit, sentimentul acela de invidie un pic ca ei mi-au luat-o inainte. 🙂 Dar asta este un compliment pentru ei, un semn enorm de apreciere 🙂 Normal ca mi-au luat-o inainte ca ei sunt profi si eu doar aspir sa-mi definesc un stil personal in fotografie.

Am citit despre proiectul lui Cristian Radu – iReadfaces si am decis sa il contactez sa ma bag si eu in seama. M-am gandit ca si mie mi-ar placea si m-ar implini (dupa ce se va auzi de proiectul meu) sa vina si la mine oameni doritori sa adere la proiectelul meu, oameni care sa creada si sa ma ajute sa devin mai buna in pasiunea mea si sa exprim emotii, sentimente, personalitati prin fotografiile mele.

Mai multe despre autor si proiect aici. Scopul proiectului este ca aceste portrete sa ajunga sa fie expuse intr-o galerie din care sa reiasa multitudinea  expresiilor si deschiderea oamenilor. Dorinta personala al lui Cristian este ca aceste portrete sa fie puse la avatarul la  Twitter, Facebook, etc.

Prietetenii imi spun ca nu ma caracterizeaza deloc fotografia. eu zambesc mereu, chiar si la poza mi-a fost greu sa nu am un mic suras in coltul gurii.

Imaginea parca e luata din Resident Evil sau e o poza facuta la IML. Imi place 🙂

Ma arata asa cum nu m-am vazut si cum nimeni nu m-a vazut niciodata. Complet eliberata, relaxata, serioasa si grava. Ineditul proiectului este chiar asta, cum reuseste sa scoata in evidenta simplitatea si in acelasi timp expresivitatea fiecarui chip fotografiat. Parca exact in momentul ala te transpui in altcineva fata de cum te cunosti tu si fata de cum te cunosc toti ceilalti.

Am o expresie aspra si grava, asa cum nu prea ma suprind eu de obicei. Nici trista nu sunt asa, gasesc mereu o modalitate de a disimula si de a fi optimista.

Intr-adevar, sunt poze greu de digerat, lipsa de culoare iti induce lipsa de viata, dar in fapt te arata mai “vie” ca niciodata, iti permite sa te uiti prin ochii subiectului si sa vezi mai..departe, o luminita aparte in ochi care iese o data ce ai dat la o parte culoarea, zambetul si imaginea de zi cu zi.

so, go on – Read my face … 🙂

Simona by Cristian Radu

Simona by Cristian Radu

Ruxandra by Cristian Radu

Ruxandra by Cristian Radu

S-a aprins un beculetz

28 Jul

Au inceput sa-mi beculeasca neuronii la un proiect de fotografie…visez sa pun asa ceva in practica demult, doar ca nu am avut inca o idee clara asupra a ce vreau sa imi iasa, asupra rezultatelor sau impactului avut. As vrea ceva …de suflet, de stare … care sa ajute si sa evidentieze transmiterea unor emotii/sentimente/stari sufletesti prin care trece o persoana sau mai multe persoane.

As vrea sa fotografiez ceea ce e relevant pentru mine, ce e frumos (a se citi care exprima ceva), interesant si important. Daca este important pentru altii, atunci este si pentru mine si as vrea sa redau si sa exprim tocmai aceste “calitati” subiective pe care doar fotografia respectiva le poate traduce. Un proiect personal care sa fie intre fotoreportaj si arta/artistic…sa aiba un pattern, dar fiecare fotografie sa fie diferita, sa fie gandita si apreciata diferit.

Ca la oricare alta nascocire de-a mea, voi apela la prieteni in prima instanta si la cine se mai ofera sa fie cobai 🙂 Revin cu tema proiectulului dupa concediul in “Portocalia”, cand voi face un mic reserch si un test sa vad ce-mi iese. Fotografiile pot fi date in folosinta numai participantilor la proiect, vor fi publicate pe blog/galerie foto in prima etapa, iar copyrightul asupra lor imi apartine.  hmm..ce ziceti? de fapt presupun ca n-o sa ziceti nimic pana nu aflati tema 😛

Reach out

Hard enduro

20 Jul

Weekend asta l-am trait si mai ales SIMTIT la intensitate maxima! a fost prima mea iesire serioasa pe trasee de cross si hard enduro! m-am imprietenit cu ttr-ul, as fi vrut eu si cu yz-ul, dar sa mai cresc un pic. si la propriu si la figurat. e cam inalt pt mine, dar cred ca m-as descurca dupa ce mai prind ceva experienta 🙂 am fost la Sarata Monteoru (pe langa Buzau), pe un traseu foarte dificil, pe carari de munte prin padure, cu urcari si coborari, cu gropi pline de noroi si santuri cat casa.. alunecam cam rau prin noroiul ala cleios..nu aveam cizme adecvate ca n-am apucat sa-mi iau, abia dupa concediu sper.

Dupa noroaiele si pantele de la Monteoru, am plecat inspre Dunare ca si cum vanataile pe care le capatasem deja erau de warm up 🙂 Ne-am oprit cu masina langa intrarea spre comana (cred..) apoi am taiat-o inspre dunare pe dealuri cu terase cam grele, sine de tren, campuri, santuri, etc. Am cazut, m-am ridicat si am mers mai departe razand, cu tot atata entuziasm si incredere. Stiam cand m-am apucat de sportul asta ca de obicei la enduro si cross cazaturile sunt mici si dese, cheia marilor succese 🙂

Motociclismul nu numai ca imi place foarte mult, mi se potriveste. de multe ori mi-am demonstrat ca atunci cand crezi foarte tare intr-o pasiune, esti sau devii foarte bun, ai taria de a continua pe drumul care iti face placere si care te reprezinta ca personalitate. eu consider ca m-am descurcat foarte bine avand in vedere traseele, dar cel mai important cred ca e curajul, increderea in sine si dorinta de a mai practica. am o satisfactie foarte mare cand urcam sau coboram un deal dificil, imi venea sa urli de bucurie 🙂 push the limits… de cate ori am cazut ma scuturam un pic ca eram cam ravasita in tot praful si noroiul ala, radeam de mine, evaluam greseala si o luam mai departe cu zambetul pe buze. simteam oboseala si un pic durerile, dar nimic nu conta atata timp cat venea un alt deal, o alta coborare etc. ma concentram si uitam de tot.

Funny a fost la Sarata Monteoru cand au trecut cativa baieti pe niste  ktm-uri care se uitau mirati si oarecum extaziati asa 🙂 ca exista si fete care se innoroiesc pe motoare de enduro/cross si nu doar la tv dupa ora 24 la lupte cu noroi/miere etc :)))) sau ca exista fete care nu bocesc si vor acasa dupa prima cazatura 🙂

cel mai tare ma enervam ca nu greseam la urcari sau coborari grele, nu cadeam, imi ieseau bine si fara frica si ma impotmoleam la cele mai usoare unde imi pierdeam concentrarea sau aveam prea multa incredere. Motorul (indiferent de tip, dar mai ales vitezana si cross/enduro) te fura imediat, iti da aripi si incredere ca il controlezi perfect si ajungi sa vrei mai mult, sa sari nu stiu cum, sa mergi mai tare si te fortezi la chestii simple si fix atunci iti demonstreaza ca poti sa exagerezi si buf/zdrong/pleoshk in strada/sant/noroi/damb/vale/deal.. etc

trebuie sa te cunosti foarte bine si sa te controlezi. eu am plecat cu o lectie foarte importanta. partial o stiam deja de la senzatia pe care mi-o dau motoarele de strada. Vreau Hornet sau Monster in principiu, dar mi-ar placea mult si o Super Moto, asa de joaca. o sa vad in toamna ce oferte vor fi si cum vor evolua preturile.

Pana la motoarele de strada, stiu clar ca vreau ceva de cross/enduro pentru coclauri, sa ma mai invat cu mersul pe 2 roti, sa ma controlez ca temperament, nerabdare si nebunie 🙂

Azi am facut un test pe Facebook care zica ca-s “confident — or at least, confident in my self-expression, and this often leads to confidence in all things”. este perfect adevarat si demonstrabil 🙂

Enjoy enduro si cross!

10 Jul

M-a luat microbul moto cross-ului! M-am decis, pana imi iau ceva de strada, asta e solutia de compromis perfecta!  imi place la nebunie, nu stiam ca mi se potriveste asa tare, eu eram o delicata 🙂 deci abia astept sa ma urc din nou pe TTR si sa ma dau pe coclauri mult mai mult. cred ca si ai mei vor fi mai ingaduitori avand in vedere ca acum exista posibilitatea sa cad doar pe pamant, nu si pe asfalt 🙂 kidding! pana fac rost de bani de hornet sau monster, ma dau pe cross! deja vreau sa imi iau si echipamentul meu de pe ebay ca vad ca sunt ok preturile! de strada am, acum vreau si de cross! Curat microb! 🙂

PS: acum am reluat si Long Way Down, asta ca sa imi fac si mai mult sange rau cand se innoroiesc astia  🙂 astept sa ma intorc din Portugalia si sa vad ce-mi iau!

de prin moto adunate…

26 May

In periplul meu poligono-motociclistic s-a intamplat o minuneee 🙂 am mers cu pasager! ciudata maimuta, turbata la gratii :))

Cand mergi ca pasager mult timp, nu discutam de cat de riscant este, dar ai o alta senzatie. cand le cunosti pe amandoua, abia atunci incepi sa o pricepi pe prima.

De multe ori auzi persoane care au inceput ca pasager, apoi dupa ce si-au cumparat motor nu au vrut sa ia alte persoane in spate. e un pic culmea privit din afara, dar trebuie sa treci prin prima faza ca sa intelegi riscurile, nebunia si ..pasiunea. Riscurile nu le discut, cred ca fiecare ar trebui sa fie constient cand isi incredinteaza viata in mainile cuiva si ce inseamna asta. Trebuie sa fii cu mintea limpede si sa evaluezi situatia, daca merita sau nu curiozitatea sau oricare al motiv l-ai avea. Nu vorbesc doar de incercat, ci si de mers a la long ca pasager. Oricand se poate intampla ceva, aici nu exista ca ai mers o data. Fiecare are motivele lui atat cand ia pe cineva ca pasager, ca si atunci cand te urci ca pasager.

Cand imi voi lua motocicleta, primul lucru pe care il voi face va fi sa imi dau scaritele jos. CEL PUTIN UN AN. nici dupa nu garantez ca ma voi razgandi, dar nici nu discut in primul an. si nu doar pentru mine, ci pentru oricine ar dori sa imi probeze motocicleta. Mi-a placut cu pasager…in poligon 🙂 eram incordata la inceput, dar dupa nu am mai avut nicio jena si chiar mergeam mai agresiv decat faceam jaloanele pana atunci. ceea ce mi-a dat de gandit. am primi laude referitoare la cum merg in general pe moto si aprecieri ca nu mi-a fost frica sa merg cu pasager, chiar m-am descurcat f bine. Nu frica imi e, dar am responsabilitatea faptelor mele si garantia increderii in fortele proprii.cu toate astea..am luat decizia de a nu lua pe nimeni si de a nu fi responsabila pentru nimeni decat pt mine.

Acte … de voie, de nevoie, de placere

20 May

Nu am mai scris demult… weekend-uri full si plimbarete, zile din saptamana intre job, moto si hangin’ out 🙂

Urasc sa stau la cozi si sa umblu dupa acte. iar acum am doua seturi de acte pending: dosar examen moto SI schimbare pasaport…pt fiecare cec, avize, politie, poze, iar politie X 2… macar vor avea rezultate frumoase si de durata, thx god!

in alta ordine de idei, abia astept din nou weekendul asta plimbaret si ziua mea!

ah…si o reprogramare a concertului DM 🙂

Deviez, deviez, deviantart

11 May

New pics on the foto blog!

Mai urmeaza si altele 🙂 Stay tuned!

Gabi’s bday si 1 mai

TV serials freak

12 Feb

Mi s-a updatat profilul de utilizator de pe TV torrents.ro – de la TV collector la TV freak.

So, it kinda freaked me out 🙂

Am zis sa expun:

Ma uit la: Heroes, Lost, Bing Bang Theory, Kyle XY, 24

In standby: Mad Men, Prison Break, House, Boston Legal, Eli Stone, South Park, Top Gear

In the nearby future: Weeds, Race to Dakar, Planet Earth

Already gone: 4400, Jericho, Sex and the City, the OC, The long way down, The long way round…

Curiously, but i have a life too 🙂

Mad Men sau tigari, bautura, copy-uri, femei, tigari, bautura, copy-uri, femei, etc..

1 Dec

De ceva timp, lungul meu sir al serialelor tv preferate (Heroes, Prison Break, House, South Park, etc) a cunoscut un nou “membru”: Mad Men: serial foarte la moda printre publicitari/industrie media, pr, etc.

La inceput, m-am uitat pentru simplul motiv ca deja se concretizase intr-un “to do stuff” al industriei. Apoi, dupa principiul, foamea vine mancand, a inceput sa imi placa si sa ma captiveze.

Mad Men in DOAR cateva cuvinte: tigari, bautura, copy-uri, femei, tigari, bautura, copy-uri, femei, fumat… Daca nu as raporta la anii 60, as fi spus ca e un film misogin, sexist, rasist si homofob.

In mai multe cuvinte: Agentie de publicitate anii ’60, NY, Madison Avenue – Epoca Bernbach si Ogilvy. Revolutia “adevarului in advertising” si “amusing and memorable way of ads”. Epoca Nixon vs Kennedy.

Barbati precum: Don (personajul principal) al carui trecut “trecut” in umbra si al carui viata personala sunt prea complicate pentru a fi traite doar cu O singura femeie, un senior partner afemeiat si altul nebun care umbla in sosete (gen John Cage din Ally Mcbeal).

Film despre femei secretare sau casnice. Cand meseria de “nevasta” presupunea: ingrijirea copiilor, gatit, redecorarea casei, barfa despre vecina divortata si cu 2 copii, cumparaturi pentru masa, tinut barbat satisfacut. Cand “destinul de secretara” era egal cu amante “la indemana”. Dificil de ales, nu?

Filmul prezinta si perspectiva femeilor care incerca sa razbata: o secretara nou-venita care invata din mers cum sa fii o “secretara de succes”, nevasta perfecta si naiva fosta model de succes, “secretara de success” cu pretentii de afirmare si dornica de recunoastere din partea colegilor-barbati.

Smoking kills…not in those days it didn’t. Fumatul si whiskey-ul sunt principalele activitati din Sterling&Cooper. Chiar din episodul pilot, Lucky Strike vin pentru o campanie “trezita” de raportul Reader’s Digest cf caruia fumatul provoaca cancer la plamani.

Moda cand totul se rezolva cu whiskey. Dupa principiul: Daca incepi sa bei singur esti alcoolic, daca bei in grup, indiferent ca bei mult, sarbatoresti. Epoca televizorului alb negru cu lampa, a diapozitivelor de slabit devenite “stramosi ai vibratorului” pana la descoperirea xeroxului si idolatrizarea masinilor de scris.

Revin cu amanunte 🙂

mad_men