mindquake November 8, 2009

I didn’t know that i can be so affected sometimes, that i can be so vulnerable when i face events that come unexpected and which i underestimated their impact on myself. i was never good at having patience, on focusing on a certain event in the nearby future and controlling the present so that i will finally get to THAT moment/event.

even if i am so optimistic, sometimes i find it difficult to put on my “things will turn out fine” face/attitude … i like the present tense, i always enjoy going with the flow… still, my control freak part is also kicking in when things are really hard to be estimated and tend more to be towards ‘possible’ and not towards ’sure’.

sometimes i minimize or maximize the situations and expect everybody to understand what i’m saying and level up with me. i realise that things can catch me off guard, though i caused them by saying what’s on my mind, what i think of that situation, what bothers me, so on.. i assumed this, but i didn’t expect to be such a mind/heartquake. gee, i still wait for replicas ) what i thought to be smth soft, with no immediate influence on me , but both with some “history” and “action”, i found out that the magnitude was considerable..huh?!

En dit is belangrijk voor mij, though i haven’t realised it at its magnitude until now..

long time no write November 3, 2009

And it’s not only because i didn’t have the time, but also i wasn’t in the mood…

i’ve just found out that Pink Martini will be for the second concert in Romania, on the 22 Nov..i think i might go, i like them, especially the oldie “Sympathique” (aka Je ne veux pas travailler..). anywayz, i’ve noticed that the tickets aren’t available anymore, but hope i know somebody who knows somebody else and so on..

Enjoy!

Memories feed the present… October 18, 2009

Yesterday i bumped into an old friend while i was on my out from the movie (Pandorum – btw no so good, i expected smth else. It’s the kind of movie that you need a certain mood in order to watch it at midnight at the mall it resembles Resident Evil too much ).

I gave him a ride home and, as we chatted, we remembered all the (New Years Eve) parties, the concerts, the craziest drives by car in Bucharest, the couples we knew, the clubbing, the party gang…..he worked for quite a long time abroad and when he arrived back in Romania, everyone is separated, everyone is more and more busy, everyone changed their interests…

He asked me what clubs i frequent now and i found myself a little entangled when i needed to answer the question. Just realised that the old times passed, the parties as i knew once, the people how i knew them once changed…i can’t say that the good times passed, but they changed a lot and the memory of that days shook me up…and made me realise how much from the past is delivered to the present, how much from the past interferes in the present.

i don’t have a fave club anymore, the music i listen to daily changed. I will always have trance music, but now at parties and concerts. I will always have parties at somebody’s home, but now the parties i go to are with “finger food” and sushi and not crunches and sandwiches ))  I will always have clubbing, but now the clubs aren’t the same ones as before, the music is more underground and alternative, but I will always dance from 11 pm to 5 am I will always have my concerts which i hardly wait going to…

Many experiences can be declared as water under the bridge, but many are very much alive in my memories and in my day to day activities, as i run my life after all that experiences and after the people who came into my life, stayed or not in the present or will stay for the future, but who made me as i am now.

Anyway, i miss those days. I miss the concerts with the gang (Mission with Armin and Tiesto resembled those days a little), the preparations for the parties, the chills before (friends know why), the crazy dance on the stupid song with Roxana, the tents in Vama Veche, the clubbing till 6 am in the morning

“And the people they were dancing to the music vibe
And the boys chase the girls with the curls in their hair
While the shy tormented youth sit way over there
And the songs they get louder
Each one better than before”  -  Amy McDonald – This is the life

And I was thinking to myself this could be heaven or this could be hell… October 7, 2009

Many times I wondered if I’m better off leaving .ro. Don’t know exactly why, just because.
Every time seems to be another reason (mentalities are different and free, people are having fun without any prejudice, know the world, escape the reality from here, run away from responsibility as I understand it here, live my youth more uninhibited, be capable on my own, get into contact with people from all around the world, face another challenge, just be with myself, try to accomplish smth somewhere else bla bla).

It’s not that I don’t have a great life here, that I don’t manage with money, or that t don’t have anything left here or despise smth. Always, but always, when I go on holidays i have the feeling that I’m better suited to live somewhere else but in Romania no. You might say that holidays are holidays and the time is spent is relaxing, etc.

The idea of holiday is more “easy” and you get to know people more shallow and superficially, always kind, funny and the situation changes if you know them better and live amongst them, in good or bad times (God, NOT referring to the marriage stuff). Everyone is different and if you accept that, I think you are ready to live anywhere else.
It’s true that if I leave I’ll miss my family and friends really badly, but if you are certain that this is for you, you’ll try to make the best of it, your family and friends supporting on the side.

My “problem” is that I feel like I’m better off shifting my life as I know it till now (I’ve made the best from my life: family, funsies, friends, adventure, trips, work..) and try to go as I please, to earn life experience, be independent and spontaneous.

Even if I am convinced that I’m not missing smth really now, but I still need to find THAT smth else “out there”. I miss the control over my life I think. Still…“this could be heaven, this could be hell”…
Romanians judge the people all around them, relationships and connections they have are not important. We judge from how others are dressed, where they work, how much they earn, who they are with, what their friends are, what clubs they frequent to the extend of what they do, how they act. Everyone is under intense scrutiny and judgment. If we don’t act and be as they expect us to be, preconception and labeling soon follow.

I have to admit that I feel determined but I’m aware that this decision requires a lot of thinking and I made an exercise: why would I be afraid of going? I realized that I’ve some “points” to clear out for myself and check them out,…like:

- What if I get distant to the persons that really matter for me and who are here. Not talking about Twitter, Facebook, the blog and so on.. I mean the real interaction and support when I’m down, when I miss my family, friends, all the nice stuff (hanging out, family dinners, etc..);
- Afraid of not taking the right decision to be on my own in a foreign country
- Afraid that this decision could be based more on some other reasons like stubbornness and running away than rational thinking;

- What if I don’t manage to get on own there. Maybe I’m unlucky, maybe all will be very competitive, maybe I don’t find the things I need. It’s not like I’m under the impression that everything will be honey there..but still;

- Afraid of change. All the day-to-day stuff that I know now, will change;
- Afraid of starting over in some way. With a master, internship probably and then job hunting if I want to stay some more …

(to be continued I think..)

My own Order in disorder October 1, 2009

The other day Delia, my friend, phoned me on her way to the office asking me what happened, she read on my blog the post “Without title” (previous post) and realized that maybe i have more to say on this the story

The story goes like this…

You see, all my writings on this blog come from my experiences: what I do and think, what i talk about, what I’m passionate about, my goals, my dreams, situations when “ME” becomes a case study for friends, my holidays, my choices in life, love life, answers which transform into more questions, my achievements, re-evaluations on the previous experiences, my happy and sometimes sad moments.

This blog is the means to express myself in all the ways that I am, that I discover myself and the others discover me. Sometimes i find my answers when I write the question, when my mind “lays” down the words. Sometimes i discover phrases that make me a “experimental life hero” amongst my friends and family…(for ex: optimism put on daily like face cream, mediocre experiences, case study for my friends, you are your most critical friend and your biggest fan, i definitely would fall in love with me...).

It is least curious that exactly when I think that I’ve managed to figure IT out (relationships, friendships, job related issues, etc) I keep sending some kind of mixed signals to people making them think I have to put some order into my life, that my life is so uncontrolled and i don’t want to grow up, to face reality, to stop messing around, bla bla, the usual stuff people so reality-oriented think…

I find it so strange because just when i want most things, when i’m so enthusiastic about smth which happened/or is about to happen to me, close ones think that i don’t have control over my life, that i am chaotic, too hedonistic, too self-oriented and involved in many personal projects that overwhelm me.

This is the way I WANT and NEED my life to be: thrilling, emotional, competitive, risky, full, different, a continuous rush, learning and experiencing. I keep me focused in my own “disorder”, with my thoughts, good or bad decisions and my actions for which I take full responsibility on.

I like my life just the way it is: disordered for my parents, crazy and too adventurous for my friends, complicated for my bf, agitated for my colleagues, and so on…

fara titlu September 22, 2009

Am avut niste discutii foarte interesante despre mediocritate si despre ce vrei de la viata, de la altii, de la tine, ce greseli poti face si ce poti pretinde ca stii…

Niciodata nu am putut sa vreau ceva doar ca sa fie acolo, sa stiu ca de fapt eu vreau mai mult de la o persoana, de la viata, vreau altceva.. Mediocritate gasesti pe toate drumurile, daca vrei poti sa ai mereu. E cea mai usoara cale de a te simti TU bine. Nu e challenging si trece repede. Asta poate sa fie mai degraba o strategie pansament, temporara. Esti cu cineva ca sa fii, DAR MEREU TREBUIE SA STII CE VREI, sa te focusezi foarte bine pe ceea ce iti propui si unde iti doresti sa ajungi. Trebuie sa stii sa iti dai seama cat oferi si cat poate sa ti se poate oferi inapoi.

E adevarat ca viata ti-o faci cum iti doresti, asta e modul ideal. Dar de cele mai multe ori ce iti doresti nu e egal cu ce ai parte, dar “datoria” ta este sa faci tot ce poti a-ti face viata cum vrei tu, nu sa te lasi dus de viata, trebuie sa ai controlul.

Eu mereu am vrut mult de la mine si de la cei din jurul meu. Cu riscul de a fi dezamagita, tot nu pot sa ma multumesc cu putin. Viata si experientele pe care le am trebuie sa ma multumeasca pe mine in primul rand. Si chiar daca incerc sa fiu mai indiferenta, tot ma surprind ca nu sunt multumita si parca lipseste ceva. Ma las dusa de oportunitati si de experiente, stiu ce imi doresc si stiu ca pot face altceva intre timp care sa ma multumeasca si implineasca la fel, pasi marunti..

Si daca vrei mediocru, ai parte numai de mediocru…niciodata nu mi-a placut asta, nu mi-a placut normalul asa cum il intelege toata lumea..nu mi-a placut sa fiu in randul lumii. Am facut alegeri pentru care de multe ori am fost judecata de catre cei din jur ca de ce am facut asa si nu altfel. Imi place “schimbarea”, “altfel-ul” si imi place sa fac lucrurile dupa …mine, dupa propria mea experienta sau neeperienta…Poate ca de asta sunt de multi neinteleasca. Am fugit dintotdeauna de ideea de a o lua pe cai batatorite si de multi stiute, de a face lucrurile doar de dragul de a le face. Trebuie sa le “simt” si sa stiu ca imi pot aduce implinire si invatare.

Poate de multe ori gresesc. Chiar daca am gresit (si am gresit) am incercat sa iau ce e mai bun, sa privesc partea cea buna ca sa pot trece mai departe. Vorba aia ca din experienta inveti, e foarte adevarata. O alegere gresita poate sa duca la ceva bun in final, inveti si POATE ca nu o sa o mai repeti… Contextul se schimba, “invatul din greseala x” se rodeaza…, “cutiuta cu experiente” e mai mare..si tot asa. Mereu avem parte de surprize in viata, tot ce trebuie este sa gasesti calea de a extrage ce e mai bun din orice.

Mi-a placut sa fac lucrurile asa cum vreau, sa fac alegerile asa cum cred eu ca e bine pentru mine, nu asa cum crede restul lumii ca ar fi bine pentru mine. Pentru ca nimeni nu iti da increderea si curajul pe care ti-l dai tu in tine, nimeni poate ca nu te cunoaste asa cum te cunosti tu pe tine. Exista oamenii care te pot intelege, pot intelege cum esti si de ce actionezi asa, care pot relationa cu tine si “ajunge” la tine asa cum nimeni altcineva nu o face. Sunt putini oamenii de genul asta in jurul unei persoane si putine persoane care isi dau seama ca exista astfel de oameni in jurul lor.

PS: am fost ieri si la piesa “Te iubesc! Te iubesc?” a Companiei de teatru D’AYA. Interesanta si funny piesa, o recomand. Eu m-am regasit in multe din replici )

Destination Portugal! September 1, 2009

In sfarsit ma apuc un pic cate un pic si de review-ul despre Portugalia. Mai un rand azi, mai un later edit maine, usor usor o sa izbutesc! E mult de povestit si aratat, o sa vedeti si o sa intelegeti atunci de ce mi-a luat atat de mult sa imi fac curaj.

Indulge yourself with some pics for now!

LA CEREREA DELIEI – mi-am facut cont si pe FLICKR unde am pus muuulte poze si mai am de pus. Poze din Portugalia pe Flickr AICI. Deocamdata sunt cam 100 de poze

M-am gandit: dupa ce o sa pun toate pozele, atunci scriu si review-ul, ca sa imi aduc aminte de tot pe parcurs. Am vazut atat de multeee si am facut tot atatea incat am si pierdut sirul…

Flash news August 26, 2009

Am luat permisul pentru A! hooray!

Dupa vreo 4 luni de scoala (multe pauze, intreruperi, concediu) am reusit sa ma programez si sa iau sala+traseu (azi, la Ilioara)!

A fost o scoala muncita, fugarita cand de la serviciu spre moto cand invers! nu ma grabeam sa fac repede repede scoala si sa ma stresez intr-o luna ca oricum motoreta pana in nov-dec nu pot sa imi iau. Deci de acum, pentru ziua mea si de Craciun, pe wish list trec un kit de lant, un cauciuc, niste oglinzi, niste genunchere, ORICE! ) poate il fac din puzzle asa )

Saluti bani aruncati pe haine si alte distractii, acum strangem cureaua, oricum destul de stransa dupa concediu asta asa prelungit si cheltuielile de scoala, echipament etc!

Dar acum am un nou target…nu de vanzari, ci de economii! ) culmea!

Cat despre scoala, o recomand cu placere mai departe! Este vb de scoala lui Cristi Bratovici din Sema Park. Sunt 2 instructori foarte de treaba, rabdatori si de incredere (Cristi si Bobita). Faci pana reciti pe de rost traseul de examen si faci si indemanare, atat cat se poate face intr-un poligon. Au motorete ok, favoritul meu ramane TW-ul care era zdravan pentru traseele de indemanare. E mai scumpa scoala aici decat in alte locuri, dar merita.

in rest, asfalt uscat!

Ray Ban Clubmaster blue August 20, 2009

Noua si cea mai scumpa achizitie din Portugalia! yey, de cand ii vroiam!

Ray Ban Clubmaster blue

Back from Portugal! August 20, 2009

Back from Portugal that is! A fost ff frumos! plaje misto, casute faine, multe fructe si peste, am inotat pana n-am mai putut in larg si catre stanci si plaje salbatice, gen fragmente din Lagura Albastra si The Beach! suuuuuper!

In curand multe poze si un review!

Pana atunci va dau cam atat:

Portugalia in cifre:

23 orase

3000 km

1700 de poze ale mele + 500 Gabi

8 ore de zbor

etc, sa ma mai gandesc

iReadfaces by Cristian Radu August 5, 2009

Vineri, inainte de a pleca la mare, am trecut cu Ruxandra (cu tupeu si curiozitate) pe la Cristian Radu. Cum am ajuns la el si de ce?

Eiii bine, acum ceva timp am inceput sa ma documentez pe net despre proiectele fotografilor romani, ce fac ei si ce as putea sa fac eu diferit. Spre suprinderea mea, nu sunt mult proiecte de acest gen si putine sunt cele care m-au atras si in care m-am regasit, sentimentul acela de invidie un pic ca ei mi-au luat-o inainte. Dar asta este un compliment pentru ei, un semn enorm de apreciere Normal ca mi-au luat-o inainte ca ei sunt profi si eu doar aspir sa-mi definesc un stil personal in fotografie.

Am citit despre proiectul lui Cristian Radu – iReadfaces si am decis sa il contactez sa ma bag si eu in seama. M-am gandit ca si mie mi-ar placea si m-ar implini (dupa ce se va auzi de proiectul meu) sa vina si la mine oameni doritori sa adere la proiectelul meu, oameni care sa creada si sa ma ajute sa devin mai buna in pasiunea mea si sa exprim emotii, sentimente, personalitati prin fotografiile mele.

Mai multe despre autor si proiect aici. Scopul proiectului este ca aceste portrete sa ajunga sa fie expuse intr-o galerie din care sa reiasa multitudinea  expresiilor si deschiderea oamenilor. Dorinta personala al lui Cristian este ca aceste portrete sa fie puse la avatarul la  Twitter, Facebook, etc.

Prietetenii imi spun ca nu ma caracterizeaza deloc fotografia. eu zambesc mereu, chiar si la poza mi-a fost greu sa nu am un mic suras in coltul gurii.

Imaginea parca e luata din Resident Evil sau e o poza facuta la IML. Imi place

Ma arata asa cum nu m-am vazut si cum nimeni nu m-a vazut niciodata. Complet eliberata, relaxata, serioasa si grava. Ineditul proiectului este chiar asta, cum reuseste sa scoata in evidenta simplitatea si in acelasi timp expresivitatea fiecarui chip fotografiat. Parca exact in momentul ala te transpui in altcineva fata de cum te cunosti tu si fata de cum te cunosc toti ceilalti.

Am o expresie aspra si grava, asa cum nu prea ma suprind eu de obicei. Nici trista nu sunt asa, gasesc mereu o modalitate de a disimula si de a fi optimista.

Intr-adevar, sunt poze greu de digerat, lipsa de culoare iti induce lipsa de viata, dar in fapt te arata mai “vie” ca niciodata, iti permite sa te uiti prin ochii subiectului si sa vezi mai..departe, o luminita aparte in ochi care iese o data ce ai dat la o parte culoarea, zambetul si imaginea de zi cu zi.

so, go on – Read my face …

Simona by Cristian Radu

Ruxandra by Cristian Radu

nu, nu am nimic sa va spun! :))) July 30, 2009

wtf?! deschid Dashboard-ul la wordpress -> blog stats-> minune mare )

langa search terms ca: enduro, ktm innamolit…uite ce gasesc

RESULT:

Prt sc la Blog Stats )

dupa ce ma minunez, i’ll google it myself! )))

de la un review de Mad Men la …

RESULT:

Google it!

Nebanuite sunt caile Google-ului!

S-a aprins un beculetz July 28, 2009

Au inceput sa-mi beculeasca neuronii la un proiect de fotografie…visez sa pun asa ceva in practica demult, doar ca nu am avut inca o idee clara asupra a ce vreau sa imi iasa, asupra rezultatelor sau impactului avut. As vrea ceva …de suflet, de stare … care sa ajute si sa evidentieze transmiterea unor emotii/sentimente/stari sufletesti prin care trece o persoana sau mai multe persoane.

As vrea sa fotografiez ceea ce e relevant pentru mine, ce e frumos (a se citi care exprima ceva), interesant si important. Daca este important pentru altii, atunci este si pentru mine si as vrea sa redau si sa exprim tocmai aceste “calitati” subiective pe care doar fotografia respectiva le poate traduce. Un proiect personal care sa fie intre fotoreportaj si arta/artistic…sa aiba un pattern, dar fiecare fotografie sa fie diferita, sa fie gandita si apreciata diferit.

Ca la oricare alta nascocire de-a mea, voi apela la prieteni in prima instanta si la cine se mai ofera sa fie cobai Revin cu tema proiectulului dupa concediul in “Portocalia”, cand voi face un mic reserch si un test sa vad ce-mi iese. Fotografiile pot fi date in folosinta numai participantilor la proiect, vor fi publicate pe blog/galerie foto in prima etapa, iar copyrightul asupra lor imi apartine.  hmm..ce ziceti? de fapt presupun ca n-o sa ziceti nimic pana nu aflati tema

Hard enduro July 20, 2009

Weekend asta l-am trait si mai ales SIMTIT la intensitate maxima! a fost prima mea iesire serioasa pe trasee de cross si hard enduro! m-am imprietenit cu ttr-ul, as fi vrut eu si cu yz-ul, dar sa mai cresc un pic. si la propriu si la figurat. e cam inalt pt mine, dar cred ca m-as descurca dupa ce mai prind ceva experienta am fost la Sarata Monteoru (pe langa Buzau), pe un traseu foarte dificil, pe carari de munte prin padure, cu urcari si coborari, cu gropi pline de noroi si santuri cat casa.. alunecam cam rau prin noroiul ala cleios..nu aveam cizme adecvate ca n-am apucat sa-mi iau, abia dupa concediu sper.

Dupa noroaiele si pantele de la Monteoru, am plecat inspre Dunare ca si cum vanataile pe care le capatasem deja erau de warm up Ne-am oprit cu masina langa intrarea spre comana (cred..) apoi am taiat-o inspre dunare pe dealuri cu terase cam grele, sine de tren, campuri, santuri, etc. Am cazut, m-am ridicat si am mers mai departe razand, cu tot atata entuziasm si incredere. Stiam cand m-am apucat de sportul asta ca de obicei la enduro si cross cazaturile sunt mici si dese, cheia marilor succese

Motociclismul nu numai ca imi place foarte mult, mi se potriveste. de multe ori mi-am demonstrat ca atunci cand crezi foarte tare intr-o pasiune, esti sau devii foarte bun, ai taria de a continua pe drumul care iti face placere si care te reprezinta ca personalitate. eu consider ca m-am descurcat foarte bine avand in vedere traseele, dar cel mai important cred ca e curajul, increderea in sine si dorinta de a mai practica. am o satisfactie foarte mare cand urcam sau coboram un deal dificil, imi venea sa urli de bucurie push the limits… de cate ori am cazut ma scuturam un pic ca eram cam ravasita in tot praful si noroiul ala, radeam de mine, evaluam greseala si o luam mai departe cu zambetul pe buze. simteam oboseala si un pic durerile, dar nimic nu conta atata timp cat venea un alt deal, o alta coborare etc. ma concentram si uitam de tot.

Funny a fost la Sarata Monteoru cand au trecut cativa baieti pe niste  ktm-uri care se uitau mirati si oarecum extaziati asa ca exista si fete care se innoroiesc pe motoare de enduro/cross si nu doar la tv dupa ora 24 la lupte cu noroi/miere etc ))) sau ca exista fete care nu bocesc si vor acasa dupa prima cazatura

cel mai tare ma enervam ca nu greseam la urcari sau coborari grele, nu cadeam, imi ieseau bine si fara frica si ma impotmoleam la cele mai usoare unde imi pierdeam concentrarea sau aveam prea multa incredere. Motorul (indiferent de tip, dar mai ales vitezana si cross/enduro) te fura imediat, iti da aripi si incredere ca il controlezi perfect si ajungi sa vrei mai mult, sa sari nu stiu cum, sa mergi mai tare si te fortezi la chestii simple si fix atunci iti demonstreaza ca poti sa exagerezi si buf/zdrong/pleoshk in strada/sant/noroi/damb/vale/deal.. etc

trebuie sa te cunosti foarte bine si sa te controlezi. eu am plecat cu o lectie foarte importanta. partial o stiam deja de la senzatia pe care mi-o dau motoarele de strada. Vreau Hornet sau Monster in principiu, dar mi-ar placea mult si o Super Moto, asa de joaca. o sa vad in toamna ce oferte vor fi si cum vor evolua preturile.

Pana la motoarele de strada, stiu clar ca vreau ceva de cross/enduro pentru coclauri, sa ma mai invat cu mersul pe 2 roti, sa ma controlez ca temperament, nerabdare si nebunie

Azi am facut un test pe Facebook care zica ca-s “confident — or at least, confident in my self-expression, and this often leads to confidence in all things”. este perfect adevarat si demonstrabil

pe platforma

dupa primul razboi

operatiunea innamolirea

la inceput de drum

harta buzau

time out

prin padure, langa dunare

coclauri in drum spre dunare

Enjoy enduro si cross! July 10, 2009

M-a luat microbul moto cross-ului! M-am decis, pana imi iau ceva de strada, asta e solutia de compromis perfecta!  imi place la nebunie, nu stiam ca mi se potriveste asa tare, eu eram o delicata deci abia astept sa ma urc din nou pe TTR si sa ma dau pe coclauri mult mai mult. cred ca si ai mei vor fi mai ingaduitori avand in vedere ca acum exista posibilitatea sa cad doar pe pamant, nu si pe asfalt kidding! pana fac rost de bani de hornet sau monster, ma dau pe cross! deja vreau sa imi iau si echipamentul meu de pe ebay ca vad ca sunt ok preturile! de strada am, acum vreau si de cross! Curat microb!

PS: acum am reluat si Long Way Down, asta ca sa imi fac si mai mult sange rau cand se innoroiesc astia  astept sa ma intorc din Portugalia si sa vad ce-mi iau!

Pe o gura de rai…Gura Portitei – Part 2 July 1, 2009

Am fost iar la Gura Portitei. Amintiri la fel de frumoase si colorate si de data asta.

Impresii aici despre Gura Portitei cand am fost anul trecut, pe la sfarsitul lui august.

Viitorul gaming-ului arata si se misca bine June 22, 2009

Microsoft a dat publicitatii un video de teasing mai mult pentru noua lor camera periferica cu senzori de miscare – Project Natal. Este o tehnologie pentru Xbox 360 prin care te poti juca si rula aplicatii cu ajutorul miscarilor si vocii.

Camera te recunoaste si te logheaza imediat in XBOX Live. Totul functioneaza prin imitarea miscarilor corpului.

Va dati seama ca Mortal Kombat te transforma in Milena sau Shang Tsung din sufragerie? Poti controla si meniul, panoul de control prin miscarea mainilor, Minority Report style .

Imi place, depaseste Wii-ul cel putin teoretic, din ce se vede pana acum. Se pare ca viitorul gamingului e mai mult despre miscare decat despre comoditate asta daca se va adopta tehnologia pe scara larga. Te forteaza macar asa sa faci ceva miscare… si, pentru mine, e mult mai fun decat sa stai cu mouse-ul in mana si sa selectezi Kalasnikovu’ dupa tastatura sau sa faci o fatalitate din butoane mancand din chipsuri …   Anyway, foarte tare ideea de scan full body.

Daaar…dpdv al unui controller este inutil total daca nu vor fi facute si jocuri speciale pentru el. Sunt cateva anuntate, dar ramane de vazut. Filmuletul este un demo interesant, dar totusi DEMO si nu prezinta jocuri propriu-zise.. Ceea ce se mai zice este ca va merge pe toate consolele 360 existente si care se vor lansa pe viitor..

Oricum, tehnologia este foarte noua si pana vor aparea jocuri interesante, ramanem la stanga unu si dreapta doi probabil, dar si astea daca-s la fel de fun pe cat par din demo si daca “jucaria” se dovedeste ca poate face cu adevarat toate lucrurile astea, so be it!

Microsoft bitched slapped Nintendo…dar tot sunt mega fun Wii

Oricum, estimez ca se va intampla ceea ce s-a intamplat cu Wii-ul ..cel putin dintr-o anumita perspectiva.

Jucatorii hardcore vor ramane in continuare fideli jocurilor traditionale de pe xbox, ps, psp… Cine s-ar considera un hardcore gamer si totusi sa se joace mai mult la Wii decat la Xbox sau ps??? come on… nu baga ei in seama gadgeturile/consolele de genul Natal, decat sporadic, il privesc ceva mai mult spre un joc…de societate cu prietenii la un mic chef ca sa faca misto pana mor de miscarile alora.

A doua categorie sunt cei care deja au Wii (nu conteaza daca au sau n-au Xbox sau PS), care probabil vor ramane la ceea ce le ofera Wii-ul in ceea ce priveste jocurile ..cu miscare , fara a mai cumpara alta consola.

Atunci cine va cumpara Natal? probabil gagici ca mine sau alti indivizi, care nu-s mari jucatori, dar se pricep la Wii si carora li se pare fun sa probezi garderoba intr-un joc video, sa faci miscare la Mortal Kombat (asta pentru ca e probabil singurul sau printre putinele fightere pe care le intelegi sau pe care il poti juca.. , sa invarti de un volan virtual, sa te uiti la filme la cea cool, sa te joci Tony Hawk mai altfel, sa te primbi prin meniu prin miscarea mainilor, etc…e clar ca nu e genul de tehnologie cu care sa te joci GTA sau mai stiu eu ce shooter.

e mult mai soft si poate prea sofisticat pentru gamerii hardcore.

dar mie imi place, pare fun.

No Strings (or Controllers) Attached – cum spun cei de la Xbox

Enjoy!

Oficial ne reprofilam :) June 15, 2009

“Reprezentantii Depeche Mode au anuntat oficial ca trupa nu va putea reprograma niciunul dintre concertele open-air anulate in perioada 12 mai – 8 iunie, printre acestea numarandu-se si cel de la Bucuresti. Fanii care si-au cumparat bilete pentru spectacolul programat initial pentru data de 16 mai au posibilitatea de a recupera valoarea acestora sau de a le preschimba cu bilete B’ESTFEST, la tarife speciale.”

mda. n-a fost sa fie. am sperat pana in ultimul moment, e cazul sa ne reprofilam

Acum am o dilema – the Killers, Franz Ferdinand sau banii inapoi ca vine THE MISSION peste noi acush?  cred ca prima optiune, pt The Mission fiind pastrat oricum un loc special in portofel

Pana una alta, weekendul urmator astept un concert de lipovence la Gura Portitei